Religia este cea care-i impiedica pe cei săraci să-i omoare pe cei bogați — Ianuarie 10, 2013

Religia este cea care-i impiedica pe cei săraci să-i omoare pe cei bogați

Episcopul Marchel_hirotonire-episcop

     Nu vom vorbi despre implicarea religiei la nivel global in probleme ce țin de economie, politica, business etc. ci despre implicarea bisericii ruse in problemele Republicii Moldova. Rusii dupa “independentă” ne-au ocupat creierele cu ajutorul preotilor subordonați Moscovei de prin sate care slujesc în bisericile ocupate ilegal, sugerânduni-se că nu există o biserica mai corectă ca cea rusă. Și iată așa a luat naștere în Moldova dezbinarea între oameni pe criterii religioase. Dupa ce liberalii au propus proiectul de lege privind declararea zilei de 25 decembrie drept zi de sărbătoare națională și includerea acesteia în lista zilelor de odihnă care nu se recuperează a venit repejor și reacția popilor ruși din Bălți. E jalnică situația intelectuală a bisericii ruse dacă a ajuns două babe să apere calendarul vechi amenințând toată lumea cu “Acei care vor sărbători Crăciunul nu pe ziua indicată de Hristos, atunci ei vor fi dați anatemei conform canoanelor și blestemelor date în 1756 de Patriarhului Chiril al V-lea, pe care nimeni până astăzi nu le-a anulat. Acei care vor sărbători Crăciunul pe 25 decembrie să aibă lepra lui Ghezie, strangularea lui Iuda și îngerul Domnului să fie la spatele lui cu sabia”. Interesant este următorul lucru: îndreptarea în calendar, de unde a luat naștere stilul nou, a fost realizată în anul 1923 la Constantinopol iar la 10 martie 1924 prima îndreptare de calendar a fost făcută de  Patriarhia ecumenica de Constantinopol si Biserica Greciei iar presupusul blestem a fost rostit în 1756.

Aceste blesteme la care s-au referit reprezentanții lui Marchel sunt defapt adresate celor care au adoptat inovatiile papale de la 1582 și suna în felul următor:  “Şi aşa ne-am hotărât cu tot sfinţitul cler, carele e cu noi şi cu adunarea creştinească, să-i dăm anatemei de trei ori; fie că sunt din rândul clericilor, fie al laicilor (mirenilor), despărţiţi sunt de la Domnul Dumnezeu Atotţiitorul, blestemaţi şi neiertaţi, iar după moarte să nu putrezească. Pietrele şi fierul sa putrezească, dar ei niciodată; să moştenească lepra lui Chiezi şi să se spânzure ca Iuda, să fie suspinând şi tremurând pre pământ ca şi Cain, mânia lui Dumnezeu să cadă pre capetele lor, să fie la un loc cu Iuda şi iudeii cei luptători de Dumnezeu, să crape pământul şi să-i înghită ca pre Datan şi Aviron. Ingerul Domnului să-i gonească pre ei cu sabia in toate zilele vieţii lor şi toate blestemele Patriarhilor şi ale Soboarelor să cadă peste dânşii, să fie veşnic sub anatemă şi în focul veşnic. Amin!

Totuși nu trebuie să uităm că merge vorba despre anul 1756, cum ar fi dacă am trăi acuma în 2013 cu legile din 1756?

Cât de violenți devin preoții subordonați rușilor când le sunt amenințate “afacerile” și găsesc drept contraargument diferite canoane și legi administrative ale bisericii pentru a-și apăra tarlaua uitând în același timp de necanonocitatea aflării lor pe aceste meleaguri. Nu pomenește nici un membru al Mitropoliei Moldovei subordonată Rusiei  de canonul 8 al Sinodului III ecumenic în care se spuneNici un episcop să nu cuprindă altă eparhie, care nu a fost mai de demult şi dintr-u început sub mâna lui sau a celor dinaintea lui. Iar dacă cineva a cuprins o eparhie străină şi în chip silnic a pus-o sub stăpânirea lui, pe aceasta să o dea înapoi, ca să nu se calce canoanele părinţilor, şi nici sub cuvânt de lucrare sfinţită, să se furişeze trufia stâpânirii lumeşti.”

Ocuparea teritoriului românesc de la răsărit de Prut,  nu a justificat prin nimic extinderea jurisdicţiei bisericeşti a Patriarhiei Moscovei asupra teritoriului jurisdicţional al Mitropoliei Moldovei (diferită de Mitropolia Moldovei de la Chișinău) înființată în 1400.

Nici un membru al Mitropoliei Moldovei subordonată Rusiei  nu pune problema reântoarcerii patrimoniului ci se simt bine în continuare în palatele construite de noi Românii, drept exemplu Palatul Episcopal din Bălți construit între anii 1924-1934 pe timpul episcopului Visarion Puiu, mănăstirea Căpriana zidită de domnitorii Moldovei si multe altele. In aceste biserici trebuie să fie rostite rugăciuni pentru domnitorii pământului nu pentru “țari

Dacă geografic rușii nu ne pot ocupa, menținând cu forța Transnistria, ne ocupă prin intermediul preoților lor mintea și sufletul, elementele vitale pentru viitorul nostru.

Napoleon Bonaparte zicea că “Religia este cea care-i impiedica pe cei săraci să-i omoare pe cei bogați”.

Concluziile le trageți singuri!

Anunțuri
Rusia va recunoaște Transnistria — Octombrie 14, 2012

Rusia va recunoaște Transnistria

 

Recunoașterea Transnistriei ca stat independent de către Rusia este o chestiune de timp. Acest lucru se va întâmpla foarte curând. Lucru dovedit și de recentele declarații ale  ambasadorului cu misiuni speciale al Ministerului rus de Externe, Serghei Gubarev, în cadrul unei conferințe de presă la Tiraspol. Domnia sa precizează că „Rusia ar putea recunoaște independența Transnistriei în momentul în care Republica Moldova își va pierde suveranitatea sau statutul de țară neutră”. Chiar dacă aparent nu poate fi vorba de o pierdere a suveranității Republicii Moldova un înalt oficial cum este Serghei Gubarev nu face declarații fără a se baza pe ceva. Teritoriul ocupat de separatiști de mult este un stat independent, nu trebuie să ne mai amăgim pe noi înșine cu o rezolvare a acestei probleme având ca punct final integrarea teritorială a statului Republica Moldova. Mai grav este că fiecare generație de politicieni veniți la guvernare nu interprind nimic în acest sens ci trag pisica de coadă pentru a face bani pe seama acestui teritoriu ocupat de ruși. Separatiștii sunt primiți cu covoare întinse, dupa culoarea partidului de guvernământ, la cererea separatiștilor se elimina simbolurile de stat și se înlocuiesc cu tablouri, am impresia că stăpâni în această țară sunt ce-i de peste Nistru, sau…

Rusia și ortodoxia

Biserica Ortodoxă Rusă (în continuare BORu) este o instituție care muncește din zori pentru a vedea o „Sfântă Rusie Unită”. Mă întreb ce înseamnă în mintea lor diabolică “sfânta Rusie”? Care sunt granițelei ei? Ce avem noi în comun cu slavii de ne consideră parte a acestei comunități numită “sfânta Rusie”? În Republica Moldova pe 90% din locuitori frecventează biserica ortodoxă (botez, cununie sau la slujbele de duminică și sărbători) în mare parte bisericile din localitățile Moldave sunt sub jurisdicția BORu. BORu prin reprezentanții lor din localitățile românești din Moldova duc o politică prorusească amintind tot timpul poporului că Moldova este parte a „sfintei Rusii” dat fiind faptul că este ortodoxă și de stil vechi. Nemaivorbind de fanaticii religioși care dețin pașapoarte rusești și cu ajutorul superiorilor KGB-iști vorbesc zi de zi oamenilor ca mântuirea se face fără pașaport si doar uniți cu biserica rusă, restul bisericilor vor pleca în iad, printre ei mai circula o poveste precum că o mănăstire din Rusia se va ridica în cer cu toți cei prezenți acolo, iar acești preoți organizează pelerinaje spre acele locuri, evident pe bani. Dar să-i judece Dumnezeu. Rusia prin elementul său propagandistic BORu încearcă să construiască o nouă comunitate Uniunea Țărilor Ortodoxe, Bulgaria și Grecia sunt direct vizate fiind țări ortodoxe. Unicul impediment este România care niciodată nu va adera la această comunitate diabolică,fara ea Rusia nu poate să aibă granițe cu Bulgaria iată de unde se trage ura Rusiei față de România, o țară mica le-a stat în cale tot timpul și datorită ei nu s-au putut extinde, la fel și alte imperii.

Sondajul CBS AXA și unionismul

Acest sondaj a demonstrat clar că populația cărturară este pentru adevărul istoric, un om citit este greu de manipulat. Din păcate sovieticii au încercat prin diferite metode să nu ofere tânărului moldovean studii de calitate, după terminarea facultății era trimis în satele Moldovei ca agronom, profesor sau alte specialități demne, însă munca și viața grea de la țară îl transforma într-un om închis care nu era interesat de probleme legate de țară, identitate, limbă, neam etc. Iată că după 20 de ani de “independență” lucrurile se pare că stau puțin altfel. Conform sondajului  CBS AXA 22,2% dintre tinerii între 18-29 de ani sunt unioniști iar majoritatea sunt cu studii superioare care mâine vor ajunge la guvernare. Rusia este la curent cu această chestiune și încearcă din răsputeri să meargă contra vântului. Încet dar sigur se naște o nouă intelectualitate din cea care a fost omorâtă în Siberia. Nu în zadar Putin i-a dat lecții de istorie lui Filat la Moscova sau nu în zadar ministrul Culturii al Federaţiei Ruse, Vladimir Medinski, ne oferă lecții de istorie. Moscova este atât de alarmată încât nu mai vorbește aiureli prin gura cățeilor ci o face direct prin gura stăpânilor.

Integrare în UE sau…

Mult dorita integrare în UE se pare că nu va veni degrabă. Preşedintele Parlamentului Germaniei, Norbert Lammert,  a cerut ca planurile de extindere a UE să fie stopate, fiind nevoie mai întâi de consolidarea situaţiei deja existente. Iar unii analiști au relatat pentru AFP că cancelarul german Angela Merkel pare sa fie mai mult ca niciodata vocea Europei iar Ulrike Guérot din cadrul Consiliului European pentru Relatii Internationale declară că „Berlinul este noul Bruxelles” . Michele Comelli, un expert in probleme europene in cadrul Institutului pentru Afaceri Internationale (IAI), apreciaza ca „marele public o percepe tot mai mult pe Angela Merkel ca fiind pesoana-cheie in luarea deciziilor” la nivel european. Se pare că Germania are un cuvânt puternic în UE. Această declarație spulberă visul Moldovenilor de integrare în UE ca stat independent. Politicienii noștri își dau seama că nu au altă direcție decât UE. Unica garanție a averilor lor acumulate poate fi doar UE nu Rusia, deoarece Rusia este un stat corupt și criminal unde nu este loc de ei și de averile lor. Părerea mea este că ei vor face tot posibilul să integreze Moldova în UE și dacă acest lucru nu va fi posibil se va trece la planul B pe care cu siguranță îl au în calcul, Unirea. Unirea este mai aproape ca oricând acuma, lucru știut atât de Europa cât și de Rusia. Din acest motiv ambele puteri fac tot posibilul să rupă din Moldova cât mai mult.

Planul de federalizare a eșuat

Nu se poate de vorbit la moment despre federalizarea Moldovei, este un subiect trecut în arhivă. Federalizarea Moldovei nu este o soluție pentru unificarea statului Republica Moldova, federalizarea este un instrument de control realizat de laboratoarele KGB-iste din Kremlin. Despre Federalizare se vorbea încă la 21 decembrie 1989. Anatoli Lukianov la Congresul Deputaților Sovietului Suprem al URSS avertiza deputații din partea Moldovei ca dacă doresc independență atunci URSS va federaliza Moldova împărțind-o în 5 republici autonome. În perioada acestor 20 de ani s-a încercat de multe ori federalizarea Moldovei și în felul acesta menținerea Moldovei sub papucul Rusiei însă de fiecare dată acest plan a eșuat. Chiar și Voronin a refuzat federalizarea, din același motiv, securitatea afacerilor lui. În 20 de ani Rusia a înțeles că problema reocupării Moldovei este grea iar la moment Rusia nu este pregătită pentru acest subiect.

Putin și Rusia

Putin s-a așezat pe tronul Rusiei pentru o perioadă de 12 ani, protejat de lege. Criminalitatea este politică de stat, sărăcia bate la periferiile Moscovei, sate și orașe abandonate, natalitatea în scădere, mortalitatea în creștere rapidă, evoluția tehnologica din ultima vreme le scade din putere, acestea sunt câteva elemente care în curând va scoate poporul rus în stradă. China se uită spre Siberia ca o potențială lărgire de teritoriu, orăşelul Domodedovo cere secesiunea de Federaţia Rusa şi integrarea în UE, semnale de independență se transmit și de la Kamciatka, in fine problemele Rusiei sunt mari care se vor aprofunda și mai mult în viitorul apropiat. Puținul timp care i-a rămas lui Putin la guvernare este să înghețe conflitele care sunt elemente de control ca la momentul potrivit Rusia să revină la ele. Unul din aceste elemente este Transnistria.

Unirea și revenirea României la granițele interbelice

Precum am mai spus în nenumărate articole, problema Unirii este o chestiune de timp. Statul Moldovean nu poate să se integreze în UE ca stat independent. Unica șansă este integrarea prin Unire. Acest lucru este cunoscut de Rusia care la moment nu poate interveni pentru stoparea acestui proces. Iar în următorii ani va abandona acest subiect pe o perioadă nedeterminată motivele le-am redat mai sus. România în următorii ani va reveni la granițele interbelice. UE nu poate să admită ca Republica Moldova să fie lăsată Rusiei, asta ar însemna granița Rusiei pe Prut ceea ce este un mare pericol pentru Europeni. Nu în zadar europenii transmit semne pozitive Moldovei iar vizita lui Barroso la Chișinău arată că Republica Moldova este pe drumul cel bun. Integrarea Republicii Moldova în UE ca stat independent ar însemna si integrarea Transnistriei cu armata rusă în ea deoarece conform constituției Transnistria face parte din Republica Moldova. Iar Transnistria nu dorește să se integreze în UE ci în Uniunea Vamală a lui Putin. Nu cred că UE își dorește un conflict cu Rusia la Nistru și din acest motiv UE va accepta Unirea. Iar după Unirea Republicii Moldova va veni rândul Basarabiei de Sud și Bucovinei de Nord care se pregătesc la moment pentru Unire.

Poziția României

România este principalul actor în acest scenariu, Unirea basarabiei cu România și revenirea la granițele interbelice. La masa de tratative va sta și România pentru că ea își va asuma integrarea prin Unire. Nenumăratele ajutoare oferite de România celui de-al doilea stat Românesc, Republica Moldova, dovedește faptul că este pregătită pentru Unire și pentru consecințele care vor urma. După alegerile parlamentare din anul acesta România va avea o poziție mai clară față de reUnirea celor două state românești. Vor exista deputați care vor milita deschis pentru Unire (nu merge vorba de PPDD). România este pregătită să vedem cât de pregătiți vor fi politicienii din Moldova. Am putea avea marea surpriză ca unii peste noapte să devină Unioniști și să voteze Unirea.

Recunoașterea Transnistriei

Pentru a înțelege de ce Rusia va recunoaște Transnistria ca stat independent trebuie să ne reântoarcem în istorie. La 12 octombrie 1924 guvernul sovietic a creat, pe teritoriile situate la est Nistru, Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească (RASSM), în cadrul Republicii Sovietice Socialiste Ucrainiene (RSS Ucraineană). RASSM a fost creeată pentru a fi un cap de pod spre ocuparea Basarabiei la momentul potrivit, ceea ce și s-a întâmplat la 22 iunie 1940. Exact același lucru se întâmplă acuma, Rusia va recunoaște Transnistria după ce restul actualei Moldove se va Uni cu România. Noul stat nu va avea pretenții pentru faptul că acolo staționează o armată străină iar Rusia va folosi noul stat ca un cap de pod care duce spre Balcani. Rusia după ce-și va rezolva problemele va reveni asupra problemei Moldovei care va fi Unită cu România, rămâne de văzut cât de pregătiți vom fi să ripostăm. Atât timp cât Rusia va menține sub control Transnistria, România va fi hărțuita de acest imperiu. Mai grav este faptul că actuala Transnistrie care va fi recunoscută ca stat se extinde și pe malul drept al Nistrului.

Basarabenii vor învăța istoria scrisă de Kremlin — Septembrie 11, 2012

Basarabenii vor învăța istoria scrisă de Kremlin

Se pare că românilor dintre Nistru și Prut le este sortit să aibă conducători de doi bani. După ce cu toții am fost martori la demascarea adevăratelor intenții a alianței privind interzicerea marșului Unirii o nouă nenorocire se abate spre creerul bietului basarabean. Printre primele trădări săvârșite de Filat la Moscova se numără și înfiinţarea unei comisii mixte moldo-ruse privind cercetarea istorică, prin semnăturile directorului Institutului de Istorie generală din Rusia, Aleksandr Ciubarian şi a directorului Institutului de Istorie a Statului şi Dreptului al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, Gheorghe Cojocaru. Nimic nou sub soare! Dacă până în prezent cozile de topor ale Moscovei infiltrate în Basarabia dictau istoria indirect, iată că Filat le-a oferit mână liberă rușilor să ne scrie “adevărata istorie” direct.

Scurt istoric

În urma războiului ruso-turc din 1806-1812, câștigat de Imperiul Țarist, rușii primesc în urma tratatului de la București de “pomană” din partea Imperiului Otoman,  ținuturile dintre Nistru și Prut: ținutul Hotin și Bugeacul. Chiar dacă  s-a încălcat astfel practica internațională și normele de drept existente la moment, devreme ce Imperiul Otoman ceda ținuturi care nu-i aparțineau și care făceau parte dintr-un stat vasal, dar autonom, cu care imperiul avea un tratat garantând frontierele de atunci. După prima ocupare a Basarabiei au urmat schimburi importante de populații cu Imperiul Otoman, musulmanii turci și tătari din Bugeac, precum și un număr de peste 30.000 de moldoveni, părăsind teritoriul anexat pentru a se stabili în Dobrogea  și fiind înlocuiți cu peste 60.000 de Bulgari și Găgăuzi veniți din Bulgaria și Dobrogea, precum și de aproximativ 150.000 de ruși și ucraineni, rușii stabilindu-se cu precădere la orașe. După 1850, sentimentul național începe să se manifeste în Basarabia ocupată, atât ca românism cât și ca moldovenism, cele două revendicări fiind atunci sinonime. Dar ele nu se puteau manifesta fățiș, pe planul politic, atâta vreme cât Imperiul Țarist le considera ca fiind manifestări de trădare. În 1906 apare  primul ziar de limba româna, Basarabia,  care functioneaza mai putin de un an, autoritatile inchizandu-l dupa ce publica “Deșteaptă-te, române”. In 1912, când se comemora 100 ani de ocupație, Făclia Țării scria ca „Țărișoara noastră este cuprinsă de întuneric ca și o sută de ani în urmă„; ziarul este inchis imediat de autoritati. În aprilie 1917, Emanoil Catelli spunea:

„Moldovenii care au tăcut timp de 106 ani, trebuie să vorbească astăzi mult mai tare, să li se audă glasul nu numai până la Petrograd, ci până la Londra, la Paris și la Roma. Căci ei sunt români, numai rușii i-au degradat la rolul de „moldoveni”. Și ei vor să-și ceară acum toate drepturile. Mai mult – ei vor să și le ieie singuri. De aceea-i revoluție acum, ca să luăm îndărăt tot ce ne-au furat tâlharii timp de 106 ani”.

Îndată, ce prelungirea primului război mondial a condus la prăbușirea țarismului, mișcarea națională a băștinașilor din Basarabia a devenit politică. Astfel, la Chișinău în data de 3 martie 1917 a fost înființat Partidul Național Moldovenesc sub conducerea lui Vasile Stroescu cu obiectivul de a „crea o dietă provincială numită Sfatul Țării”.  La 24 ianuarie 1918, Sfatul Țării proclamă independența Republicii Democratice Moldovenești. Iar la 27 martie 1918 Sfatul Țării votează Unirea cu România.

Societatea Națiunilor recunoscuse unirea Republicii Democratice Moldovenești cu România, iar Franța și Anglia garanta la 12 aprilie 1939 frontierele regatului României. În schimb, Uniunea sovietică recunoscuse oficial toate pierderile teritoriale ale Imperiului Țarist între 1917 și 1921, cu excepția Basarabiei. Hotărârea Sfatului Țării din 27 martie 1918 era socotită de autoritățile sovietice ca fiind o înscenare imperialistă. În 1924, sovieticii înfințaseră în Podolia ucraineană o Republică Autonomă Moldovenească de 8.000 km² pe care Ian Sodrabs, zis Lațis, un comisar al lui Stalin, o declarase prefigurare a unei viitoare Românii socialiste, în care limba era scrisă cu caractere latine și declarată română. Dar, din 28 februarie 1938, această formație politică devenise doar o bază pentru o viitoare anexare a Basarabiei, limba fiind de acum încolo declarată moldovenească, diferită de limba română și scrisă cu caractere chirilice.

Ca urmare a protocolului adițional secret,  al Pactului Ribbentrop-Molotov din 1939 și prăbușirii Aliaților apuseni în iunie 1939, un ultimatum este transmis României de către Uniunea Sovietică la data de 28 iunie 1940 prin care  României i se dau doar 48 de ore pentru a evacua Basarabia și nordul Bucovinei, în caz contrar URSS va declara război. După 40 de ore, trupele sovietice și ale NKVD-ului intră în teritoriile cerute și suplimentar în Ținutul Herței care nu era menționat în ultimatum. În timpul retragerii pripite și haotice a administrației și armatei române din aceste teritorii, populația română a fost supusă la jafuri, torturi și asasinate din partea comandourilor comuniste și a trupelor NKVD-iste.

După ce Basarabia a fost ocupată în 1940 de sovietici, Stalin a dezmembrat-o în trei părți. Partea centrală a fost denumită Republica Sovietică Socialistă Moldovenească și era formată din 30.000 km²  și 4.100 km² de teritoriu de pe malul stâng al Nistrului. Sudul Basarabiei (de la Marea Neagră) și partea de nord a acesteia, împreună cu nordul Bucovinei și Ținutul Herța, teritorii ce însumau 14.400 km², precum și restul de 4.000 km² din fosta republică autonomă înființată peste Nistru în 1924, au fost atribuite Ucrainei.

Ocupația sovietică din 1940 a însemnat distrugerea sistemului economic și a identității naționale în Basarabia. Conform dispozițiilor date de Stalin, zeci de mii de băștinași (în principal români) au fost deportați în Siberia. La 14 iulie în același an, la ordinul lui Beria familiile românilor moldoveni deportați au fost dezmembrate și deportate, bărbații fiind trimiși în lagăre diferite de cele unde au fost trimise femeile și copii lor. Aceste deportări s-au repetat și în 1941 (înainte de începerea eliberării ordonate de Mareșalul Ion Antonescu), fiind deportați în regiunea Omsk, 6.000 de români moldoveni, în timp ce în regiunea Kirovsk au fost trimiși 10.000 de români moldoveni. Dezmembrarea familiilor a fost aplicată și în aceste cazuri, bărbații find separați de familiile lor. După intrarea României în cel de-al doilea război mondial, sub comanda lui Ion Antonescu, care a dat celebrul ordin: Soldați, vă ordon, treceți Prutul!, Basarabia s-a întors în componența statului român timp de încă trei ani.

În martie 1944 armata sovietică reocupă Basarabia în întregime. După 1944, organizarea teritorială a rămas cea făcută de Stalin după anexarea din 1940, când Basarabia a fost ruptă în trei părți. Ocuparea din nou a Basarabiei, Bucovinei și Ținutului Herței a fost urmată  timp de 50 de ani de o campanie de distrugere a culturii și memoriei băștinașilor prin deportări masive, interzicerea alfabetului latin, desființarea bisericilor, teroare și asasinate. Nu se cunoaște o cifră exactă a celor care au avut de suferit de pe urma deportărilor, estimările ridicându-se la câteva sute de mii de persoane deportate în perioada 28 iunie 1940 – 5 martie 1953.

După dezmembrarea Uniunii Sovietice, în 1991, fosta Republica Sovietică Socialistă Moldovenească se declară independentă la 27 august 1991 sub numele de Republica Moldova, fiind un prim pas spre Unire și revenire la normal. Însă ocupanții ruși nu au putut admite acest lucru. Profitând de ocazia că pe teritoriul noului stat Republica Moldova staționează armata a 14-a, Rusia declară război moldovenilor. Aici se va zice că cetățenii Republicii Moldova din stânga Nistrului au intrat în conflict cu cetățenii Moldoveni din dreapta Nistrului pentru a împiedica Unirea. Nici un istoric sau oficial rus nu va vorbi niciodată despre faptul că cei din stânga Nistrului erau ruși cu cetățenie moldovenească. Deci, să fie clar pentru toată lumea: cetățenii Republicii Moldova de etnie rusă din stânga Nistrului la comanda și cu ajutorul Rusiei au declarat război băștinașilor. Aici trebuie de menționat și faptul că o contribuție importantă pentru stoparea Unirii au avut  și urmașii celor 60 000 de bulgari și găgăuzi aduși de către imperiul Țarist după ocuparea Basarabiei din 1812. În urma războiului moldo – rus din 1992 care a avut ca scop menținerea Basarabiei în continuare în sfera de influența a Rusiei, au decedat 364 de persoane, 36 de persoane sunt dispărute fără urmă, 297 de persoane sunt invalizi după război. Chiar și după încetarea focului, Rusia a continuat să ofere regimului separatist sprijin militar, politic și economic, permițându-i să supraviețuiască și conferindu-i un anumit grad de autonomie vis-à-vis de Moldova. Generalul Lebed, comandantul Grupului Operațional Rus (ROG, fost Armată a 14-a) începând cu iunie 1992, s-a purtat deseori ca un politician transnistrean și a declarat că armata sa ar putea să ajungă la București în două ore.

Concluzii

Aceasta este adevărata istorie a Basarabiei, dacă comisia mixtă moldo-rusă privind cercetarea istorică o va recunoaște atunci toată stima domnule Filat, însă istoria ne-a dovedit de multe ori că Rusia urmărește un interes care nu este în beneficiul nostru a băștinașilor, ceea ce înseamnă că vă faceți părtaș la o nouă tradare a Basarabiei. Iar noi românii din Basarabia vom avea grijă să vă trimitem la urna politică pentru această tradare.

Basarabia Pământ Românesc!

Marșul Unirii este mai periculos decât separatismul? — Septembrie 10, 2012

Marșul Unirii este mai periculos decât separatismul?

 

De zile bune conducerea celui de-al doilea stat Românesc, creat artificial la comanda Moscovei, vorbesc cât de periculoase sunt marșurile Unirii. Nu mai există probleme de rezolvat decât una, împedicarea Unirii. Nu am fost la nici un marș al Unirii din Basarabia din simplu motiv , lipsă de timp. Chiar dacă nu sunt prezent fizic acolo sufletește sunt tot timpul alături de orice român care își dorește Unirea, eu la rândul meu mă strădui să fac ceea ce pot pentru realizarea acesteia.

Românii și dobitocii

La marșurile Unirii au fost prezenți două categorii de oameni, români și dobitoci. În categoria românilor participanți la Marșul Unirii se încadrează cetățeni ai ambelor state românești care își cunosc istoria adevărată și doresc înfăptuirea dreptății. Dacă analizăm bine toate sursele media vedem că românii se comportă ca de obicei, civilizat, liniștiți cu flori în mână și cântece patriotice pe buze. În a doua categorie, cea a dobitocilor, se încadrează toată mizeria pământului, bețivi, narcomani, nespălați (sau spălați doar pe creer) . Cu bâte, pietre, sticle, ouă ei își apără “statalitatea” dar idee nu au ce înseamnă asta.

Lupu deranjat de Marșul Unirii

Comunistul democrat, bazat pe principii și valori este deranjat de Marșul Unirii. A declarat bătrânul Lup la postul de radio Europa Liberă că “Aceste manifestaţii sunt foarte periculoase. Ele vin cu efecte foarte clare, pe termen scurt, de destabilizare a situaţiei sociale, politice. Cu siguranţă, vor aduce, în scurt timp, la puternice contradicţii, conflicte civice, în cadrul ţării, în cadrul societăţii noastre. Iată care este pericolul major”. Nu înțeleg de ce bătrânul Lup nu vede un pericol în armata a 14-a care staționează pe teritoriul țării pe care o reprezintă? De ce nu vede un pericol în bunul său prieten de la Comrat care participă la ziua “independenței” cazacilor care staționează în Transnistria? De ce a luat apă în gură când bașcanul a decorat 214 persoane pentru faptul că au măcilărit oameni simpli care nu doreau nimic decât să-și ducă traiul liniștiți în țara lor?De ce nu vede un pericol în colegii săi de la Bălți care vor autonomie? Oare Marșul Unirii este mai periculos decât cele numărate mai sus?

Filat deranjat de Marșul Unirii

Exact aceeași situație, chiar dacă declară că sunt destul de apropiați cu separatistul Șevciuc situația în zonă nu s-a schimbat deloc, cel puțin pentru noi, pentru afacerile lor poate. De ce Filat nu l-a chemat în birou pe Formuzal să dea socoteală pentru declarațiile făcute la Tiraspol. Filat ne vorbește despre progrese în reglementarea problemei transnistrene însă progresul nu se vede, separatiștii vor independență pentru că așa le cere Moscova. Unioniștii nu au ocupat 2 – 3 raioane  și să ceară independență iar rușii prin dobitocii lor manipulabili au făcută, deci cine sunt mai periculoși?

Tot ce nu convine Moscovei este pericol

Limba română, istoria românilor, cetățenia română etc. tot mai des devin subiecte de discuție între noi și cozile de topor. Chiar dacă ne declarăm independenți facem doar ceea ce ne cere Moscova. Au născocit limba, națiune, istorie, moldovenească pentru că termenul român nu convine Moscovei. Lupu vorbește despre divizarea societății fără să amintească ca adevarata divizare în societate au făcută rușii împărțindu-ne în români și moldoveni. Ce-ar fi dacă noi am diviza populația rusofonă din Basarabia în Ruși și Muscali, respective limba rusă și limba muscală. Interesant le-ar conveni acest lucru? Lupu , Filat și restul trebuie să țină cont de cuvintele lui Alexei Mateevici “Da, suntem moldoveni, fii ai vechii Moldove, însă facem parte din marele trup al românismului, așezat prin România, Bucovina și Transilvania. Frații noștri din Bucovina și Transilvania nu se numesc după locurile unde trăiesc, ci-și zic români. Așa trebuie să facem și noi!”

Pe 16 septembrie cu toții la marșul Unirii

Moldova țară (ne)independentă — August 27, 2012

Moldova țară (ne)independentă

    Ieri toată (ne)elita țării a sărbătorit (ne)independența Republicii Moldova față de Rusia,  succesoarea URSS-ului. Toate le înțeleg, dar nu pot înțelege un singur lucru ce legătură are monumentul lui Ștefan cel Mare cu sărbătoarea (ne)independenței, acesta este un subiect aparte, să ne întoarcem puțin în timp și să răsfoim istoria celor 21 de ani de (ne)independență. În 1991 teoretic, teritoriul românesc dintre Prut și Nistru( și puțin peste) s-a declarat un stat independent capabil să-și rezolve singuri problemele, din păcate istoria celor 21 de ani de (ne)independență a dovedit contrariul. În acești 21 de ani am devenit forțat tot mai dependenți de cei care a hotărât soarta acestui ținut românesc numit azi Republica Moldova.

Politicienii țării (ne)independente

Odată cu proclamarea independenței, în sfera politica de la Chișinău au apărut mai multe cozi de topor, KGB-isti infiltrați, ruși deveniți peste noapte moldoveni care s-au infiltrat în mișcările de eliberare pentru a compromite. Moscova care în fiecare an ne felicită cu ziua (ne)independenței a avut grijă ca la conducerea Moldovei să ajungă persoane loiale Moscovei pentru ca țărișoara noastră să nu iasă din sfera de influență a Kremlinului. În așa fel a ajuns Mircea Snegur prezident , chiar dacă poporul, deputații au votat declarația de independență ca un prim pas spre Unire, Mircea Ivanovici declara “Două mandate cât oi şi io preşedinti, pi urmî puteţ sî vă uniţ!” Se vorbește că primul Prezident a Moldovei de peste Prut iar fi spus mamei sale : “Mamă, toate le voi face pentru poporul ista. Un singur lucru să nu-mi cereţi: unirea cu România.” Se pare că Prezidentul nostru, primul de pe listă, nu a făcut nimic pentru această țară. Apoi a urmat Lucinschi, moldovean de la Soroca dar vândut Rusiei care făcea tot pentru a combate Unirea a muncit atât de mult pentru bunăstarea poporului moldav încât cetățenii acestei țări în loc de salariu primeau “caloși și săpun”, în schimb el și-a asigurat viitorul pentru el si pentru strănepoții lui. Poporul murea de foame iar feciorul, actualul deputat PLDM  perdea sute de mii de dolari în cazinourile muscovite, “tata are 3 milioane de prosti, de la toți ia câte un dolar și se fac 3 milioane” cu această frază pe buze pierdea feciorul averea țării. Apoi a venit epoca Voronin și gașca aici s-a furat la drumul mare din țara (ne)independentă. Aici trebuie de specificat și rolul cadavrului politic Iura Ivanovici datorită lui și a celor doi plămâni cu care respiră două culturi s-a dus pe apa sâmbetei crezul Unirii din inimele multor oameni. Acum suntem în epoca celor noi cu rădăcini putrede dar despre ei vorbim altădată . O țară condusă din birourile Kremlinului nu poate fi independentă.

Un război al (ne)independenței

A urmat un război pentru apărarea independenței, doar că cei care luptau pe Nistru cântau “Desteapă-te Române…” și fluturau tricolorul nu bicolorul rușilor transformați peste noapte moldoveni. Dacă pe hârtie Rusia a recunoscut independența Moldovei în realitate a făcut totul pentru ca independența să se transforme în dependență așa a luat naștere în laboratoarele Kremlinului ideea unui război contra românilor din Basarabia pentru a avea motiv ulterior să stea liniștiți cu armata a 14 într-un stat (ne)independent. Încă din 1989, când s-a votat legea limbii de stat, ei au elaborat proiectul de constituire a Republicii Nistrene, întocmit la Râbniţa și așteptau momentul potrivit pentru a trage în românii autohtoni. Cu armata ocupantului în țară nu poți fi independent. Mai multe despre confictul războiul moldo-rus aici și aici.

21 de ani de deznaționalizare

Un stat independent trebuie să se conducă după constituția sa, după legile ei, să învețe istoria adevărată a țării, să vorbească limba pământului. Realitatea este alta, chiar dacă avem constituție noi facem așa cum zic Rușii, chiar dacă avem istorie noi învățăm o istorie impusă de către ocupant unde el devine eliberator, chiar dacă avem o limbă vorbită de milenii întregi nouă ni se impune o altă limbă, o altă cultură străină. În 21 de ani noi nu am respectat nimic din elementele unui stat independent, in această perioadă de (ne)independentă noi am locuit exact ca pe timpul ocupației oficiale. În țara ta ești trimis cu tot cu geantă la București de către cei care au ocupat abuziv locuințele și avuțiile străbunilor noștri, în țară (ne)independentă îți este frică să vorbești limba pământului, în țara ta ești omorât pentru faptul că cânți în limba neamului tău și nu în limba ocupantului, în țară (ne)independentă ești împroșcat cu ouă, pietre, sticle pentru faptul că cei să se facă dreptate neamului tău. Într-o țară independentă minoritățile respectă majoritatea autohtonă, nu-și creează republici când și unde doresc.

Nu există independență

Republica Moldova nu este un stat independent, iar ceea ce s-a sărbătorit ieri este un circ ieftin. Mai sus am adus câteva argumente că teritoriul românesc dintre Prut și Nistru(și peste) nu este un stat independent, deci dragii mei cititori hai să nu ne amăgim noi înșine pe noi, hai să spunem adevărului pe nume, să nu mai ascundem adevărul și realitatea în spatele unor sărbători creeate tot de ocupanți. Această (ne)independență nu s-a obținut cu arma în mână sau pe căi diplomatice, această (ne)independență ni s-a impus iar unii au devenit eroi eliberatori din ghearile comunismului. Votarea independenței a fost un prim pas spre Unire, iar istoria celor 21 de ani ne-a dovedit că de fapt chiar dacă poporul a dorit o țară independentă ocupanții ne-au oferit o țară controlată direct de ei, cu conducători numiți de ei.

Cum văd eu independența

Independența acestei țări eu personal o văd în felul următor: Rusia își retrage armata a 14-a, minoritățile respecta constituția, învață limba, istoria, Rusia ca succesor de drept a URSS achită daune pentru holocaustul contra Românilor și își cere scuze pentru faptul că a ocupat un teritoriu ce nu i-a aparținut, Rusia face tot posibilul și reîntoarce țării ceea ce a donat Ucrainei, Basarabia de Sud șu Bucovina de Nord, după care i se oferă poporului posibilitatea să aleagă în ce direcție să apuce. Dacă se vor întâmpla cele scrise mai sus atunci voi considera Moldova o țară independentă iar pâna atunci pentru mine Moldova este o țară dependentă și în continuare ocupată. Ziua de 27 august este o zi obișnuită.

Teoria“româno-fascistă” un joc periculos inventat de comunişti — August 1, 2012

Teoria“româno-fascistă” un joc periculos inventat de comunişti

Intenţionat sau nu toate structurile statului ignoră evenimentele ce se produc în ţara noastră, atacarea manifestanţilor la Cahul cu pietre şi ouă, un mod barbar de a rezolva o problemă, vandalizarea mai multor monumente ale ocupanţilor, care ulterior s-a dovedit că au fost vandalizate tot de simpatizanţii comuniştilor, dorinţa comuniştilor de a crea o nouă autonomie la Bălţi, etc. Aceste evenimente sunt destul de periculoase doar orbii din fruntea statului le trec cu vederea. Suntem în poziţia unui conflict interetnic între băştinaşi şi oaspeţi, culmea, conflictul este propagat de către oaspeţi pentru a se menţine în continuare pe poziţii favorabile în Moldova.

Toate evenimentele care se produc în ţara noastră au un punct de pornire, atât comuniştii cât şi toată filiera rusofonă care este împărţită în diferite ONG-uri, partide politice, ignoră Constituţia motivând că apără Moldova de forţele “româno-fasciste”, nu aceste forţe (care există doar în mintea lor bolnavă) sunt adevăratul motiv pentru creearea dezordinii la care sau angajat oaspeţii noştri, ci menţinerea influenţei ruseşti şi descreditarea ideii de integrarea în UE.

Cel mai grav lucru este că alături de filiera rusofonă sunt şi unele componente ale AIE. Drept dovadă este izgonirea ministrului educaţiei pentru faptul că a avut curaj să recunoască un adevăr. Ulterior s-a dovedit că noul ministru al educaţiei este o persoană de încredere a lui Dodon. Socialistul-comunist Dodon are influenţă asupra guvernului şi a AIE ceea ce este foarte grav, o componentă a filierei ruse are influenţă asupra AIE, atunci la care integrare în lumea civilizată sperăm?

Consiliul municipal din oraşul Bălţi vrea să organizeze un referendum  pentru extinderea autonomiei locale a municipiului. Această declaraţie se egalează cu un act de trădare de ţară şi separatism. Aceşti infractori ai Republicii Moldova care reprezintă cetăţenii din oraşul Bălţi ar trebui să cadă sub incidenţa art.337 din Codul Penal al RM şi anume: Trădarea de Patrie, adică fapta săvîrşită intenţionat de un cetăţean al Republicii Moldova în dauna suveranităţii, inviolabilităţii teritoriale sau a securităţii de stat şi a capacităţii de apărare a Republicii Moldova, prin trecerea de partea duşmanului, spionaj, divulgare a secretului de stat unui stat străin, unei organizaţii străine sau reprezentanţilor lor, precum şi acordarea de ajutor unui stat străin la înfăptuirea activităţii duşmănoase împotriva Republicii Moldova, se pedepsesc cu închisoare de la 12 la 20 de ani. Nu am văzut nici o reacţie din partea Preşedintelui Timofti, oare aceşti infractori activitatea cărora cu siguranţă este coordonată cu Rusia nu ar trebui izolaţi ca „gluma” să nu se îngroaşe?

Cu siguranţă nu se va interprinde nimic şi am putea avea marea surpriză ca în următorii ani Filat să zboare pe muntele Athos să se roage împreună cu un aşa numit Preşedinte a Republicii Moldoveneşti din Bălţi. Dacă aşa ceva se întâmpla în Rusia, consilierii respectivi nu aveau timp nici să-şi contacteze avocaţii că deja miroseau oxigen din puşcărie. La noi chiar dacă conducătorii au mentalitate Rusească se vede că la capitolul acţiune stau mult mai prost sau această autonomie este convenabilă cuiva din guvernanţi. Consilierii comunişti au şi un motiv banal, prin autonomie vor apăra cetăţenii de invazia “româno-fascistă”.

Mai nou arborarea drapelului bicolor pe cladirile instituţiilor de stat este legală. Dacă arborarea unui bicolor este legală atunci cine mâne îl va împedica pe primarul X să arboreze pe Primărie un set de lengerie intimă? Avem atâtea neajunsuri în legislaţia noastră schioapă, unde unii se folosesc cu bună ştiinţă de aceste neajunsuri ajungând la momentul când suntem nevoiţi să privim implimentarea ilegalităţilor şi să nu putem interveni.

„Peştele de la cap se strică”, e un proverb popular românesc valabil zilelor noastre. Vom trage la răspundere consilierii, primarii, oamenii simpli care fac jocul comuniştilor, însă nu vom rezolva nimic atâta timp cât adevăraţii autori ai infracţiunilor sunt pe posturi de deputaţi. Dacă erau traşi la răspundere comuniştii pentru ilegalităţile lor din timpul guvernării comuniste acum nu vorbeam de aceste subiecte, dar mână pe mână se spală.

Jocul acesta de-a autonomia este foarte periculos, am putea repeta anii ’90 şi istoria separatismului se va repeat, doar că de data aceasta nu la Tighina în cetatea lui Ştefan cel Mare ci la Bălţi în inima Moldovei. Sperietoarea “româno-fascistii”cu care manipulează lumea comuniştii şi toată filiera rusofilă ar putea să ne coste o ruptură teritorială Procuratura Generală trebuie să se autosesizeze cât nu-i târziu.

Am condamnat comunismul, am interzis secera şi ciocanul, e timpul să treceţi domnilor guvernanţi la acţiune, scoteţi comunismul din creierul cetăţeanului îndobitocit, distrugeţi toate monumentele care ne amintesc de acest regim odios, atât timp cât vor fi vii aceste monumente va persista frica comunismului in inimele locuitorilor acestui colţ de Românie şi nu în ultimul rând trageţi la răspundere pe cei care dezbină societatea în caz contrar ne vom trezi la periferia Europei cu un buchet de state separatiste temându-se de “româno-fascisti”

 

Regina Maria a României — Iulie 18, 2012

Regina Maria a României

Tarii mele si Poporului meu,

Cand veti ceti aceste slove, Poporul meu, eu voi fi trecut pragul Tacerii vesnice, care ramane pentru noi o mare taina. Si totusi, din marea dragoste ce ti-am purtat-o, as dori ca vocea mea sa te mai ajunga inca odata, chiar de dincolo de linistea mormantului. Abia implinisem 17 ani, cand am venit la tine; eram tanara si nestiutoare, insa foarte mandra de tara mea de bastina, si am imbratisat o noua nationalitate m-am straduit sa devin o buna Romanca. (…) Nimeni nu e judecat pe drept cat traieste: abia dupa moarte este pomenit sau dat uitarii. Poate de mine va veti aminti deoarece v-am iubit cu toata puterea inimei mele si dragostea mea a fost puternica, plina de avant: mai tarziu a devenit rabdatoare, foarte rabdatoare. (…) Te binecuvantez, iubita Romanie, tara bucuriilor si durerilor mele, frumoasa tara, care ai trait in inima mea si ale carei carari le-am cunoscut toate. Frumoasa tara pe care am vazut-o intregita, a carei soarta mi-a fost ingaduit sa o vad implinita. Fii tu vesnic imbelsugata, fii tu mare si plina de cinste, sa stai vesnic falnica printre natiuni, sa fii cinstita, iubita si priceputa.”

Alteta sa principesa Maria, nascuta Marie Alexandra Victoria, s-a nascut la 29 octombrie 1875, la Eastwell Park, in Marea Britanie, fiind fiica principelui Alfred al Marii Britanii, principe de Saxa-Cobur-Gotha si duce de Edinburg, si a ducesei Maria Alexandrovna a Rusiei. De asemenea, era nepoata Reginei Victoria a Marii Britanii.
Regina Maria s-a logodit la 16 ani cu printul Ferdinand de Hohenzollern, mostenitor al tronului Romaniei, iar casatoria a avut loc la 29 decembrie 1892.

La scurt timp dupa venirea in Romania, calitatile sale o transforma intr-o figura publica binecunoscuta si iubita. A fost supranumita de popor “Mama Regina”, “Mama ranitilor”, “Regina soldat”, datorita actiunilor sale din perioada Primului Razboi Mondial, cand a ajutat soldatii aflati in spitalele de pe front. De asemenea si-a legat numele de viata culturala si artistica din Romania acelor ani. Maria a devenit regina in 1914, dupa care a inceput o serie de turnee internationale prin care promova interesele Romaniei, cel mai cunoscut fiind cel din Statele Unite ale Americii, din 1926. Desi rolul femeilor in politica, in acea perioada, era cel putin redus (ca sa folosim un eufemism), Regina Maria a fost sfatuitorul cel mai apropiat al Regelui Ferdinand, pana la decesul acestuia in 1927. In momentul in care fiul sau Carol a mostenit tronul, acesta a izolat-o complet de viata publica. Regina Maria fost mama a sase copii: principele Carol, principesele Elisabeta si Marioara, principele Nicolae, principesa Ileana si principele Mircea.
Regina Maria a fost legata sufleteste de doua locuri: Balcic si Bran, locuri carora le-a imprimat o amprenta ce se poate vedea si astazi. „Balcicul si Branul sunt casele mele de vis, inima mea”, spunea Regina Maria.
Se spune ca Balcicul l-a descoperit cu ajutorul lui Alexandru Satmari, care a insistat ca Regina sa mearga in acea zona in 1924. Un an mai tarziu avea sa inceapa constructia domeniului de la Balcic. An de an domeniul a fost infrumusetat cu constructii si celebrele gradini. Datorita Reginei, in acea perioada Balcicul va cunoaste un avant urbanistic. Primaria improprietareste artistii care veneau vara si pictau aici, iar acestia incep a-si construi case. Regina era iubita in Balcic. I se spunea Sultana, vila sa aduce cu constructiile musulmane, avind un turn precum un minaret. Obisnuia sa se plimbe prin oras si sa imparta bani familiilor nevoiase. Usor-usor, poate si din cauza izolarii la care o supusese Carol, Balcicul devine locul sau de refugiu. De aceea, in 1933 cand isi intocmeste testamentul, Regina Maria cere ca dupa moartea sa inima sa ii fie depusa in micuta capela pe care o construise pe malul marii: Stella Maris, iar corpul sa ii fie ingropat la Curtea de Arges, alaturi de ceilalti membri ai Familiei Regale.
Trei ani mai tarziu, in 1936, Regina se imbolnaveste. Moare la Sinaia, la 18 iulie 1938, in varsta de 62 de ani.

Dupa ce Bulgaria fură României Cadrilaterul, in 1940, inima Reginei Maria a fost luata din Balcic si dusa in Bran, celalalt loc la care Regina tinuse foarte mult. Inima se afla intr-o caseta de argint, aflata la randul ei intr-o caseta de aur incrustata cu pietre pretioase. De aducerea inimii reginei la Bran s-a ocupat printesa Ileana, mostenitoarea castelului Bran. Nici aici nu s-a putut insa odihni. In 1968, regimul comunist trece casetele si inima in patrimoniul asa-zisului tezaur al Romaniei, iar acum se afla, in cladirea Muzeului National de Istorie din Bucuresti. Corpul Reginei se afla inmormantat in biserica Manastirii Curtea de Arges, alaturi de sotul sau, Regele Ferdinand. In prezent, Ministerul Culturii din Romania spune ca inima ramane la muzeu. Regele Mihai a revendicat inima in 2006 si a cerut ca ea sa fie adusa inapoi la Bran si ingropata in firida amenajata in Magura Branului, deoarece Balcicul nu mai este teritoriu romanesc. Ministerul nu o inapoiaza, spunand ca asteapta clarificarea situatiei juridice a Castelului Bran, care a fost retrocedat, in 2007, mostenitorilor printesei Ileana.

Regina Maria a fost o persoana fascinanta, cu un stil propriu de viata, stil pe care l-a imprimat si domeniului de la Balcic. A colectionat si a creat lucrari artistice, si si-a decorat interioarele si exterioarele cladirilor in care a locuit, fiind unul dintre promotorii curentului Art Nouveau. A militat pentru interesele Romaniei in plan extern, fiind un adevarat ambasador al tarii. De exemplu, in perioada Conferintei de Pace de la Paris, dupa Primul razboi Mondial, a avut intrevederi cu conducatorii Antantei, militand pentru recunoasterea internationala a Romaniei Mari. Dupa incoronarea de la Alba Iulia, in 1922, a efectuat vizite externe in care a facut cunoscuta cultura poporului roman.

 

Vlad Filat “Unionistul” — Iulie 11, 2012

Vlad Filat “Unionistul”

La 16 mai 2012 s-au împlinit  200 de ani de la încheierea Tratatului de Pace de la Bucureşti, semnat între Imperiul Rus şi Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din 1806 – 1812, în urma cărui fapt Imperiul Ţarist a ocupat teritoriul Moldovei dintre Prut şi Nistru, pe care-l vor numi ulterior,  în 1813, ”Bessarabia ”.

În  articolele 4 şi 5 ale Tratatului, Imperiul Otoman ceda Imperiului Rus un teritoriu  care nu ia aparținut de drept niciodată  45.630 km², cu 482.630 de locuitori, 5 cetăţi, 17 oraşe şi 695 de sate (conform  recensământului ordonat de autorităţile ţariste în 1817). Au trecut în componenţa Imperiului Rus ţinuturile Hotin, Soroca, Orhei, Lăpuşna, Greceni, Hotărniceni, Codru, Tighina, Cârligătura, Fălciu, partea răsăriteană a ţinutului Iaşilor şi Bugeacul.

Vechiul principat al Moldovei a fost destrămat, după ce pierduse Bucovina în 1774. Cedarea de către Imperiul Otoman a părţii de răsărit a Moldovei s-a făcut cu încălcarea tratatelor în vigoare şi a dreptului internaţional (valabil în epocă), deoarece Moldova nu era o provinice turcă.

Actul din 1812 a fost începutul unui calvar cu consecinţe grave, resimţite peste câteva sute de ani asupra populaţiei dintre Prut şi Nistru.

Aceasta a fost o mică introducere în istoria Moldovei de Est numită azi Basarabia. La 16 mai 2012, datorită invitației inițiate de către platforma civică Acțiunea 2012 am participat la conferința   “200 de ani de la primul rapt al Basarabiei de către Rusia. Impactul lui asupra istoriei românilor” . La conferința a fost prezent și Ambasadorul RM în țara mama Iurie Reniță, printre primele probleme abordate de către mine ca participant la acea conferință a fost și monumentele sovietice(monumental lui Lenin, tancuri, arme) care până în prezent terorizează Republica Moldova.

Cel mai tare m-a deranjat faptul că la vama Girgiulești este instalat un postament cu o armă îndreptată spre  România, orice om normal la cap ar fi considerat acest postament ca un semn de agresiune, România ca o țară blândă a trecut cu vederea acest monument.

În cadrul conferinței i-am amintit ambasadorului ca ar fi corect ca ambasador al Republicii Moldova în Romania să intervină pentru a fi scoase aceste monumente ilegale care amintesc de ocuparea Basarabiei. Ambasadorul a reacționat foarte dur de parcă ar fi vizată persoana lui directă în această chestiune foarte complicată, dar mi-a promis că va lua atitudine.

Peste două luni Prim-ministrul RM Vlad Filat  a declarat că e timpul să dăm o apreciere politică, la nivel de stat, crimelor comunismului şi să scăpăm de tancuri şi lenini, de chestia asta eu am vorbit două luni în urmă, deci, domnule prim-ministru spusele domniei voastre sunt un plagiat, nu vă mai faceți campanile electoral pe spatele românilor din Moldova de Est, este timpul să treceți la fapte. Așteptăm condamnarea comunismului!

Fapta nu vorbă!!!

Voronin și “gomicii” din Parlament — Mai 29, 2012

Voronin și “gomicii” din Parlament

Invitatul de ieri a Lorenei Bogza la emisiunea “În Profunzime” a fost  liderul PCRM Vladimir Voronin. A fost o emisiune foarte interesantă. Comunistul care a distrus biserici, mănăstiri și cel mai important credința din sufletele oamenilor înlocuind-o cu teoriile lui Karl Marx şi Friedrich Engels a devenit peste noapte un aparator al credinței ortodoxe strămoșești care este în pericol de invazia ,,gomicilor” care au capturat Parlamentul. Toata emisiunea a fost parcă un film de groază, unde extratereștii vin să ne ocupe pămantul. Asta este asul din maneca lui Voronin, toată populația trebuie să fie speriată că odată cu venirea alianței la putere Moldova va fi invadată de “români si gomici”, aceast as este unica scăpare pentru Voronin. Liderul bolșevic însă  nu a luat un lucru în calcul, cu această sperietoare poate să sperie doar trei babe de la țară care l-au votat.

Foarte tare la deranjat că legea îi pune pe picior de egalitate atât pe minoritățile sexuale cât și pe minoritățile naționale. În Moldova este bine cunoscut faptul că minoritățile naționale trebuie să fie mai   privilegiate decât majoritatea autohtonă, această discriminare este concepută încă de autoritățile țariste și mai apoi continuată de sovietici și păna in ziua de azi prelungită de comuniști. Minoritățile naționale din Moldova sunt mai periculoase decât minoritățile sexuale, nu am vazut nicăieri în lume ca minoritățile sexuale să ocupe o parte din țară și să nu se supună majorității populației așa cum o fac minoritatea rusă, găgăuză, ucraineană.

Cu un limbaj de cartier liderul bolșevicilor din Moldova nu a ezitat să arunce cu noroi în liderii alianței, în Europa, în America și desigur în România. Toate relele de pe acest pământ mioritic nu ni se trag de la comuniști ci de la Europa, America și România. Nu mafia clanului Voronin este vinovată de sărăcie și emigrarea în masă a cetățenilor din Moldova lăsând copii, părinți pe drumuri ci alianța, Europa, America și România. E o politică binecunoscută de noi și anume aruncatul noroiului în România, liderii țariști/bolșevici/ruși o folosesc de la prima ocupație, 1812.

Mai nou, după spusele lui Voronin, Marian Lupu, s-a transformat din 2 metri de bulbuci în 2 – 5 metri de prostime. Nu este prezent la ședințele Parlamentului deoarece nu vrea să fie gură cască în Parlament, cu alte cuvinte Voronin a recunoscut că opt ani de zile PCRM a stat gură cască în Parlament. Ne așteaptă un nou referendum prin care cetățenii își vor spune părerea legată de legea şanselor egale. Aici Vasile Butnaru i-a dat o replică pe merit, și anume că comuniștii au votat legea privind avortul, cu ce este mai bună această lege decât cea a șanselor egale? Aici trebuie de amintit că comuniștii încă în anul 2003 au aprobat un plan național de acțiuni, care prevedea protejarea drepturilor persoanelor cu orientare sexuală netradiţională.  Iar în 2008 au adoptat încă două legi în care se regăseşte sintagma minoritate sexuală şi mai pregăteau una care să apere interesele minorităţilor. Deci toată zarva în jurul legii are ca scop atragerea de electorat. Voronin a fost foarte deranjat și iritat de întrebările care i se puneau de către moderator, nu a adus nici un răspuns concret. S-a citit spaima comuniștilor în ochii lui, spaima de pierdere a puterii pentru totdeauna

Cel mai cinstit a fost când s-a referit la afacerile clanului mafiot Voronin. După cele spuse de bolșevicul bătrân din Chișinău lui Oleșca îi merge foarte rău, ba chiar își caută de muncă, afacerile merg foarte prost, santierele de constructie s-au inchis, macaralele sunt in paragina. A fost cinstit și a recunoscut că pe timpul când era țar în țară lucrurile lui Oleșca mergeau LUX, iar acuma e sărăcie.

Probabil pentru prima dată recunoaște că bunelul lui a fost totuși românul Isidor Sârbu, doar că respinge faptul că el a fost pentru România mare și anticomunist, a găsit și o explicație, “Românii când se retrăgeau l-au încărcat cu armament ca avea caruta buna si l-o dus peste Prut, iar Stalin a interzis celor care au plecat peste Prut să se întoarcă” . Vă propun să vizionați filmul despre tainele ascune de Voronin unde veți afla cu siguranță adevărul pur despre bunelul lui Voronin.

Chiar dacă Vasile Butnaru a încercat să aducă discuția despre complotul de la mitropolie, Voronin nu a încercat să-și spună poziția sa sau măcar să-i ia apărarea prietenului să mitropolitul Vladimir. Din acest refuz de a da un răspuns putem deduce o singură explicație, cum nu ar evolua lucrurile în mitropolie, Voronin are de câștigat. Dacă rămâne Vladimir mitropolit mai departe își duce propaganda comunista prin intermediul unor preoți, episcopi dacă se schimbă mitropolitul va fi unul care va duce o politică agresivă față de Europa și mai ales de Alianța de guvernământ.

Sperăm că domnul Voronin se va liniști și va putea să doarmă noaptea, legea este votată, biserica trebuie să se ocupe de sufletele oamenilor rătăciți, datorită situației din biserici, devin mai mulți atei, acesta este pericolul cel mai mare, sunt sigur că în Moldova există mai mulți atei decât “gomicii”. Guvernarea trebuie să se ocupe de treburi serioase și să aibă cu adevărat o agendă împlinită când vor veni în electorala din 2014. Pe cetățeni nu-i interesează faptul că Moldova a făcut progrese în domeniul integrării europene, pe cetățeni îi interesează câte drumuri sau reparat, cu cat salariile/pensiile/bursele au crescut etc. Dacă nu vor fi aduse aceste date concrete în fața cetățenilor riscăm să ne întoarcem în 2001.

„Nu voi lăsa românilor decât ochii, ca să plângă!” — Mai 28, 2012

„Nu voi lăsa românilor decât ochii, ca să plângă!”

Dacă nu ar fi fost iminent un război al Rusiei cu Franţa lui Napoleon Bonaparte, negocierile de la Hanul lui Manuc, în 1812, ar fi continuat până când graniţa Principatului Moldovei s-ar fi oprit la Siret. Aşa afirmă cei mai mulţi dintre istoricii care au studiat perioada aceea de câteva luni, în care, cu 200 de ani în urmă, fără ca românii să aibă vreo vină, s-a hotărât tăierea trupului Moldovei în două şi despărţirea fraţilor de fraţi. Singura noastră vină a fost că eram la mijloc, între două imperii hrăpăreţe. Şi-atât.

Generalul Kutuzov, cel care a condus negocierile din partea Imperiului ţarist, se spune că ar fi declarat, în acele zile: „Nu voi lăsa românilor decât ochi ca să plângă!”. Nici chiar turcii nu înţelegeau ura cu care acţionau ruşii… Nicolae Iorga transcrie, în „Basarabia noastră” (lucrare tipărită la 100 de ani de la evenimente, în 1912), o declaraţie deconcertantă a Marelui Vizir de Rusciuc, dinaintea lui Langeron: „E ruşinos ca ruşii, care stăpânesc un sfert al globului, să se certe pentru o palmă de pământ, care nici nu le este folositoare”… Folositoare sau nu, prin Tratatul de pace ruso-turc de la 16/28 mai 1812, ruşii şi-au adjudecat Basarabia, iar o sută de ani mai târziu, sfidând orice lege a bunului simţ diplomatic, sărbătoreau, la Chişinău şi-n toate oraşele pământului furat, această anexare a unui teritoriu românesc.

Eugen Simion: „Istoria nu e o zeiţă nepătată”

Cu o sută de ani în urmă, România marca şi ea centenarul cu steagurile în bernă şi cu o serie de acţiuni de protest, sub egida Ligii Culturale, conduse atunci de Nicolae Iorga. După încă o sută de ani – şi alte câteva meandre ale istoriei – Liga Culturală a Românilor de Pretutideni (continuare în spirit a celei de acum un veac) a organizat de asemenea o serie de manifestări pentru comemorarea raptului Basarabie. Acţiunile au început pe 13 mai, la Chişinău, şi s-au încheiat duminică, 27 mai, la Bucureşti, la Hanul lui Manuc, chiar în sala în care s-a semnat tratatul şi unde a fost dezvelită o placă memorială. Au participat mai mulţi membri ai Academiilor din România şi Republica Moldova, scriitori, istorici, jurnalişti, oameni de spirit. La manifestare, cum remarca şi preşedintele Ligii, prof. Victor Crăciun, autorităţile române nu au fost prezente. Probabil din raţiuni diplomatice.

Dintre zecile de minute de discursuri care au ţinut sala în picioare, spicuim şi noi câteva fragmente.

Acad. Eugen Simion: „Românitatea e o noţiune de discutat cu luciditate şi în termeni europeni. Azi, problema naţionala nu se poate discuta eficient decât în termenii democraţiei şi ai construcţiei europene. Problema raptului Basarabiei o reprezintă târgul între două mari puteri, care au împărţit ceva care nu le aparţinea. Academia Română a organizat o sesiune specială la Bucureşti şi la Iaşi (împreună cu Academia Republicii Moldova). Ce au făcut verii noştri francezi, în frunte cu Napoleon? Am reţinut că Rusia a primit jumătate din Moldova tradiţională de la Imperiul Turc, iar Imperiul Turc a cedat ceva care nu-i aparţinea. Istoria nu e o zeiţă nepătată. Acest subiect trebuie să ex iste în continuare şi să rămână în atenţia oamenilor politici. Cu diplomaţie, nu cu o retorică ineficientă. Din păcate, timp de 50 de ani n-am vorbit deloc despre acest subiect, iar în ultimele două decenii am vorbit cu discursuri în de fraze goale. Azi, e o altă lume, o altă Rusie. Spaima noastră tradiţională de la Răsărit, Rusia – ca şi lumea întreagă – s-a schimbat. Poate că şi în Rusia va învinge democraţia şi vom putea avea dialog. Cum s-a comportat Europa în aceste două secole? Turcii şi Ruşii au împărţit Moldova tradiţională şi au creat o graniţă care – cu un scurt intermezzo – a ţinut două secole. Ce s-a întâmplat în cultură, în acest răstimp? A fost ceva care a continuat dincolo de graniţă şi acest ceva a salvat ideea de unitate naţională. Raptul n-a separat complet cultura română. Ca nişte vase capilare, cultura a continuat să circule în trupul naţiunii. De exemplu: când s-a înfiinţat acum 146 de ani Academia Română, oamenii aceia au avut o idee – să înfiinţeze o instituţiă care să-i unească pe toţi românii de pretutindeni. Printre membrii fondatori sunt trei basarabeni, dar şi transilvăneni, Bariţ a fost chiar preşedintele Academiei Române. Academia a pregătit, de fapt, Marea Unire”.

C. Bălăceanu-Stolnici: „Kutuzov era un atiromân visceral”

Acad. Constantin Bălăceanu-Stolnici: „Am 89 de ani. Fac parte dintr-o familie care a participat de 700 de ani la istoria neamului românesc. În tragedia care s-a consumat în această cameră, românii n-au nici o responsabilitate. Ca şi la luarea Bucovinei, prin pacea de la Kuciuk-Kainargi, ca şi la luarea Ţinutului Herţa, românii n-au nici un fel de responsabilitate. N-au fost cozi de topor. Toată povestea s-a petrecut la un nivel de decizie care ne depăşea, şi a cărui principală responsabilitate revine curţii de la St. Petersburg, acelei abilităţi de a-şi întinde teritoriile dincolo de graniţele naţiunii lor. A doua responsabilitate revine lui Napoleon I, care, după ce a cochetat cu ruşii, după ce l-a susţinut pe Selim al III-lea, i-a abandonat şi nu i-a informat la timp. Mai mult încă, şi la Erfurt şi la Tilsit, înţelegându-se, întrun fel de avanpremieră a Pactului Molotv-Ribentropp, ne-a cedat fără remuşcare. Era în epocă o caricatură care prezenta Europa ca pe o prăjitură pe care Alexandru I şi Napoleon o împărţeau în două. Lucrurile nu s-au întâmplat chiar aşa şi vina francezilor este că nu au informat la timp Sublima Poarta de ceea ce se pregătea în contra ruşilor. A doua răspundere este a Marelui Vizir Ahmet, care s-a lăsat prins în capcana pe care i-a întins-o la negocierile de la Rusciuk emisarul rus şi, a doua oară generalul Kutuzov, care are reputaţia de a fi spus infama frază: „Nu voi lăsa românilor decât ochii, ca să plângă!”, la semnarea tratatului cu Napoleon. Era un antiromân visceral. Victoria lui asupra lui Napoleon i-a asigurat o poziţie importantă, dar e un ticălos. Atât de urât s-a comportat faţă de români, încât chiar Alexandru I s-a sesizat şi l-a înlocuit cu altul, dar a fost prea târziu. Dacă turcii ar mai fi aşteptat două săptămâni, fenomenul nu s-ar fi întâmplat. Am avut ghinion. Dar nu am fost vinovaţi. Nu suntem vinovaţi nici că ni s-a luat Basarabia de Sud, prin pacea de la Berlin, în 1878, sub bagheta lui Bismark. N-am fost vinovaţi nici când ni s-a luat Basarabia în 1940, şi nici când ni s-a luat din nou la Paris. Românii s-au angajat numai în unirea cu Basarabia şi niciodată în răpirea ei.”

Bicentenarul raptului Basarabiei, la Hanul lui Manuc

Frumosul Han al lui Manuc, cu arhitectura lui superbă de sfârşit de secol fanariot, are, în aceste zile, o conotaţie… infamă. Şi asta pentu că pe 28 mai (16 mai, stil vechi), la orele 13, într-una dintre încăperile de la etaj, s-a semnat unul dintre cele mai dureroase documente pentru istoria neamului românesc: Tratatul de pace Ruso-Otoman, care stipula, între altele, că jumătate din teritoriul Principatului Moldovei era cedat Rusiei. A fost doar începutul unui şir de documente nedrepte care au rupt, rând pe rând „hălci” din trupul vechii Moldove, cedându-le „marelui prieten de la Răsărit” (formulă care e valabilă la oricare dintre timpurile istorice ne-am referi).

Sursa : Jurnalul.ro