Se pare că românilor dintre Nistru și Prut le este sortit să aibă conducători de doi bani. După ce cu toții am fost martori la demascarea adevăratelor intenții a alianței privind interzicerea marșului Unirii o nouă nenorocire se abate spre creerul bietului basarabean. Printre primele trădări săvârșite de Filat la Moscova se numără și înfiinţarea unei comisii mixte moldo-ruse privind cercetarea istorică, prin semnăturile directorului Institutului de Istorie generală din Rusia, Aleksandr Ciubarian şi a directorului Institutului de Istorie a Statului şi Dreptului al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, Gheorghe Cojocaru. Nimic nou sub soare! Dacă până în prezent cozile de topor ale Moscovei infiltrate în Basarabia dictau istoria indirect, iată că Filat le-a oferit mână liberă rușilor să ne scrie “adevărata istorie” direct.

Scurt istoric

În urma războiului ruso-turc din 1806-1812, câștigat de Imperiul Țarist, rușii primesc în urma tratatului de la București de “pomană” din partea Imperiului Otoman,  ținuturile dintre Nistru și Prut: ținutul Hotin și Bugeacul. Chiar dacă  s-a încălcat astfel practica internațională și normele de drept existente la moment, devreme ce Imperiul Otoman ceda ținuturi care nu-i aparțineau și care făceau parte dintr-un stat vasal, dar autonom, cu care imperiul avea un tratat garantând frontierele de atunci. După prima ocupare a Basarabiei au urmat schimburi importante de populații cu Imperiul Otoman, musulmanii turci și tătari din Bugeac, precum și un număr de peste 30.000 de moldoveni, părăsind teritoriul anexat pentru a se stabili în Dobrogea  și fiind înlocuiți cu peste 60.000 de Bulgari și Găgăuzi veniți din Bulgaria și Dobrogea, precum și de aproximativ 150.000 de ruși și ucraineni, rușii stabilindu-se cu precădere la orașe. După 1850, sentimentul național începe să se manifeste în Basarabia ocupată, atât ca românism cât și ca moldovenism, cele două revendicări fiind atunci sinonime. Dar ele nu se puteau manifesta fățiș, pe planul politic, atâta vreme cât Imperiul Țarist le considera ca fiind manifestări de trădare. În 1906 apare  primul ziar de limba româna, Basarabia,  care functioneaza mai putin de un an, autoritatile inchizandu-l dupa ce publica “Deșteaptă-te, române”. In 1912, când se comemora 100 ani de ocupație, Făclia Țării scria ca „Țărișoara noastră este cuprinsă de întuneric ca și o sută de ani în urmă„; ziarul este inchis imediat de autoritati. În aprilie 1917, Emanoil Catelli spunea:

„Moldovenii care au tăcut timp de 106 ani, trebuie să vorbească astăzi mult mai tare, să li se audă glasul nu numai până la Petrograd, ci până la Londra, la Paris și la Roma. Căci ei sunt români, numai rușii i-au degradat la rolul de „moldoveni”. Și ei vor să-și ceară acum toate drepturile. Mai mult – ei vor să și le ieie singuri. De aceea-i revoluție acum, ca să luăm îndărăt tot ce ne-au furat tâlharii timp de 106 ani”.

Îndată, ce prelungirea primului război mondial a condus la prăbușirea țarismului, mișcarea națională a băștinașilor din Basarabia a devenit politică. Astfel, la Chișinău în data de 3 martie 1917 a fost înființat Partidul Național Moldovenesc sub conducerea lui Vasile Stroescu cu obiectivul de a „crea o dietă provincială numită Sfatul Țării”.  La 24 ianuarie 1918, Sfatul Țării proclamă independența Republicii Democratice Moldovenești. Iar la 27 martie 1918 Sfatul Țării votează Unirea cu România.

Societatea Națiunilor recunoscuse unirea Republicii Democratice Moldovenești cu România, iar Franța și Anglia garanta la 12 aprilie 1939 frontierele regatului României. În schimb, Uniunea sovietică recunoscuse oficial toate pierderile teritoriale ale Imperiului Țarist între 1917 și 1921, cu excepția Basarabiei. Hotărârea Sfatului Țării din 27 martie 1918 era socotită de autoritățile sovietice ca fiind o înscenare imperialistă. În 1924, sovieticii înfințaseră în Podolia ucraineană o Republică Autonomă Moldovenească de 8.000 km² pe care Ian Sodrabs, zis Lațis, un comisar al lui Stalin, o declarase prefigurare a unei viitoare Românii socialiste, în care limba era scrisă cu caractere latine și declarată română. Dar, din 28 februarie 1938, această formație politică devenise doar o bază pentru o viitoare anexare a Basarabiei, limba fiind de acum încolo declarată moldovenească, diferită de limba română și scrisă cu caractere chirilice.

Ca urmare a protocolului adițional secret,  al Pactului Ribbentrop-Molotov din 1939 și prăbușirii Aliaților apuseni în iunie 1939, un ultimatum este transmis României de către Uniunea Sovietică la data de 28 iunie 1940 prin care  României i se dau doar 48 de ore pentru a evacua Basarabia și nordul Bucovinei, în caz contrar URSS va declara război. După 40 de ore, trupele sovietice și ale NKVD-ului intră în teritoriile cerute și suplimentar în Ținutul Herței care nu era menționat în ultimatum. În timpul retragerii pripite și haotice a administrației și armatei române din aceste teritorii, populația română a fost supusă la jafuri, torturi și asasinate din partea comandourilor comuniste și a trupelor NKVD-iste.

După ce Basarabia a fost ocupată în 1940 de sovietici, Stalin a dezmembrat-o în trei părți. Partea centrală a fost denumită Republica Sovietică Socialistă Moldovenească și era formată din 30.000 km²  și 4.100 km² de teritoriu de pe malul stâng al Nistrului. Sudul Basarabiei (de la Marea Neagră) și partea de nord a acesteia, împreună cu nordul Bucovinei și Ținutul Herța, teritorii ce însumau 14.400 km², precum și restul de 4.000 km² din fosta republică autonomă înființată peste Nistru în 1924, au fost atribuite Ucrainei.

Ocupația sovietică din 1940 a însemnat distrugerea sistemului economic și a identității naționale în Basarabia. Conform dispozițiilor date de Stalin, zeci de mii de băștinași (în principal români) au fost deportați în Siberia. La 14 iulie în același an, la ordinul lui Beria familiile românilor moldoveni deportați au fost dezmembrate și deportate, bărbații fiind trimiși în lagăre diferite de cele unde au fost trimise femeile și copii lor. Aceste deportări s-au repetat și în 1941 (înainte de începerea eliberării ordonate de Mareșalul Ion Antonescu), fiind deportați în regiunea Omsk, 6.000 de români moldoveni, în timp ce în regiunea Kirovsk au fost trimiși 10.000 de români moldoveni. Dezmembrarea familiilor a fost aplicată și în aceste cazuri, bărbații find separați de familiile lor. După intrarea României în cel de-al doilea război mondial, sub comanda lui Ion Antonescu, care a dat celebrul ordin: Soldați, vă ordon, treceți Prutul!, Basarabia s-a întors în componența statului român timp de încă trei ani.

În martie 1944 armata sovietică reocupă Basarabia în întregime. După 1944, organizarea teritorială a rămas cea făcută de Stalin după anexarea din 1940, când Basarabia a fost ruptă în trei părți. Ocuparea din nou a Basarabiei, Bucovinei și Ținutului Herței a fost urmată  timp de 50 de ani de o campanie de distrugere a culturii și memoriei băștinașilor prin deportări masive, interzicerea alfabetului latin, desființarea bisericilor, teroare și asasinate. Nu se cunoaște o cifră exactă a celor care au avut de suferit de pe urma deportărilor, estimările ridicându-se la câteva sute de mii de persoane deportate în perioada 28 iunie 1940 – 5 martie 1953.

După dezmembrarea Uniunii Sovietice, în 1991, fosta Republica Sovietică Socialistă Moldovenească se declară independentă la 27 august 1991 sub numele de Republica Moldova, fiind un prim pas spre Unire și revenire la normal. Însă ocupanții ruși nu au putut admite acest lucru. Profitând de ocazia că pe teritoriul noului stat Republica Moldova staționează armata a 14-a, Rusia declară război moldovenilor. Aici se va zice că cetățenii Republicii Moldova din stânga Nistrului au intrat în conflict cu cetățenii Moldoveni din dreapta Nistrului pentru a împiedica Unirea. Nici un istoric sau oficial rus nu va vorbi niciodată despre faptul că cei din stânga Nistrului erau ruși cu cetățenie moldovenească. Deci, să fie clar pentru toată lumea: cetățenii Republicii Moldova de etnie rusă din stânga Nistrului la comanda și cu ajutorul Rusiei au declarat război băștinașilor. Aici trebuie de menționat și faptul că o contribuție importantă pentru stoparea Unirii au avut  și urmașii celor 60 000 de bulgari și găgăuzi aduși de către imperiul Țarist după ocuparea Basarabiei din 1812. În urma războiului moldo – rus din 1992 care a avut ca scop menținerea Basarabiei în continuare în sfera de influența a Rusiei, au decedat 364 de persoane, 36 de persoane sunt dispărute fără urmă, 297 de persoane sunt invalizi după război. Chiar și după încetarea focului, Rusia a continuat să ofere regimului separatist sprijin militar, politic și economic, permițându-i să supraviețuiască și conferindu-i un anumit grad de autonomie vis-à-vis de Moldova. Generalul Lebed, comandantul Grupului Operațional Rus (ROG, fost Armată a 14-a) începând cu iunie 1992, s-a purtat deseori ca un politician transnistrean și a declarat că armata sa ar putea să ajungă la București în două ore.

Concluzii

Aceasta este adevărata istorie a Basarabiei, dacă comisia mixtă moldo-rusă privind cercetarea istorică o va recunoaște atunci toată stima domnule Filat, însă istoria ne-a dovedit de multe ori că Rusia urmărește un interes care nu este în beneficiul nostru a băștinașilor, ceea ce înseamnă că vă faceți părtaș la o nouă tradare a Basarabiei. Iar noi românii din Basarabia vom avea grijă să vă trimitem la urna politică pentru această tradare.

Basarabia Pământ Românesc!

Anunțuri