Cu toții ne dăm bine seama că pe episcopul Marchel de la Bălți nu-l interesează atât de mult legea antidescriminării și efectele ei asupra populației cât să fie docil coloanei a cincea ocupante de pe teritoriul României de Est, Republica Moldova. Mai rar se găsesc în aceste vremuri grele slujitori ai altarului fără interese. Nu voi vorbi despre mașinile lor luxoase, despre taxele grase din biserici, despre bețiile pe care le face episcopul Petru din Ungheni cu colegii săi din Odesa. Voi vorbi despre implicarea bisericii în planurile mârșave ale Kremlinului. În perioada Sovietică capii Bisericii Ortodoxe făceau parte din vestitul KGB, notându-și cu grijă toate numele posibililor “dușmani ai poporului”. După declararea “independenței” Republicii Moldova agenții au rămas în posturile lor confortabile unde își continuă lucrarea întru numele Kremlinului.

Un mare aparător al credinței și al neamului este individul din fruntea Episcopiei din Bălți. Cu un trecut glorios în asudarea frunții pentru binele PCRM-ului și a lui Voronin, arhimandritul Marchel primește ca drept răsplată postul de episcop din partea Moscovei pentru mai multe activități contra Unioniștilor și populației autohtone.

Nu legea antidiscriminare este preocupația episcopului ci orientarea Moldovei către vest, către România. După alegerile din 2009, pe când nici nu se discuta despre legea antidiscriminare Episcopul Marchel ne sugerează că guvernării nu-i merge în treburile statului deoarece nu a fost binecuvântată de Mitropolia Moldovei, ci de Mitropolia Basarabiei. Această declarație este primul atac asupra alianței de guvernământ. Mitropolitul Vladimir s-a declarat pentru această lege dacă vor fi scoase din contextul legii sintagma „minoritate sexuală”, această sintagmă a fost eliminată, aserviții Moscovei deja văd un duh al homosexualilor în această lege. Scopul lor este de a împiedica Republica Moldova din mersul ei european. Nu în zadar episcopul merge la toate adunările de partid ale comuniștilor ținând câte un discurs pompos în fața celor care interziceau populației să frecventeze biserica. Scopul lui diabolic este scaunul mitropolitan, o eventuală revenire (Ferească Dumnezeu) a comuniștilor pe arena politică din Chișinău iar asigura lui Marchel scaunul mitropolitan din Chișinău.

Marchel e conștient de faptul că integrarea Republicii Moldova în spațiul european e posibil doar prin Unire, acest lucru îl dezavantajează, v-a fi nevoit bietul episcop să-și ia gențile și să plece cu primul tren spre Moscova, altfel îl așteaptă zile negre. Episcopul trebuie să răspundă pentru faptul că  l-a alungat pe episcopul Petru Paduraru, actualul mitropolit al Basarabiei, cu bâte și pistoale din scaunul eparhial unde ulterior s-a instalat ca episcop în acea eparhie, unde și astăzi are sediu o clădire, proprietatea Mitropoliei Basarabiei, pentru faptul că binecuvânta kazacii să lupte contra moldovenilor în războiul de pe Nistru (aici miroase a trădare de Patrie) și pentru multe alte fapte mai puțin ortodoxe.

Patriarhia Rusă instalează în Republica Moldova doar persoane contraversate, dacă ne uităm în biografiile tuturor episcopilor din Moldova, fiecare are câte un trecut interesant. Unul scotea draci din oameni, altul tipărea calendare porno la tipografia bisericii, altul bătea din palme când Voronin (după o beție crâcenă) îl numea pe Isus comunist etc. Instalarea lor are un singur scop, deznaționalizarea populației, chiar dacă vremurile sunt altele,  politica Rusiei este aceeași.

După ocuparea Moldovei de Est de către imperiul țarist,  în mintea arhiereilor ruși trimiși cu misiune specială în Basarabia era deznaționalizarea populației. Episcopul Irinarh Popov (1844-1858),  a desăvârşit organizarea bisericii de aici după sistemul rusesc, numele preoţilor români sunt rusificate încă din seminar (Danilevschi, Florov, Vlaicov, Popovschi etc), iar după terminarea seminarului, se urmărea căsătoria acestora cu fete rusoaice şi ucrainence, pentru rusificarea familiilor. Politica de rusificare a fost accentuată sub Popov şi Antonie Şocotov (1858-1871). În 1874 Moscova trimite în Moldova de Est denumită de ei Basarabia, pe arhiepiscopul Pavel care transformă seminarul teologic de limbă română în limbă rusă, interzicând elevilor să vorbească română chiar și în afara orelor, cei care nu se supuneau erau grav pedepsiți. Într-un final Moldova de Est a fost umplută cu preoți care nu vorbeau în limba neamului, lipsind sărmanul popor de slujbele în limba română. Mărturiile vorbesc de faptul că a strâns toate cărţile româneşti şi şi-a încălzit cu ele reşedinţa arhiepiscopală. Succesorul său, Serghei Lapidevschi (1882-1891), a fost nevoit să accepte slujba în limba română pentru a calma spiritele. Interzicerea oficierii slujbei în limba română a condus la apariţia sectelor religioase, ca cea a inochentiştilor de la Balta, care propovăduia în română.

Aici am putea adăuga încă o sumedenie de exemple cu arhiereii ruși care își duceau slujba întru numele Kremlinului, ceea ce de fapt se întâmplă până în prezent. Aveam și eu rețineri referitor la minoritățile sexuale, însă sub presiunea populațeie această sintagmă a fost ștearsă din lege. Odată cu ștergerea sintagmei s-a anulat și consecințele, nu văd care ar fi problema acuma. Zarva pe care o face Marchel și adepții lui este așa cum am mai zis o lucrare a Moscovei. Moscova dorește să discrediteze Europa în fața cetățenilor Republicii Moldova, dornici de o schimbare spre bine, dornici de Europa, dornici de casa lor România. Chiar dacă această lege nu ar fi existat Moscova trebuia să o inventeze prin coloana a cincea. Dacă nu exista această lege Marchel avea să ceară schimbarea constituției unde este scris clar în art. 16 alin. 2 “Toţi cetăţenii  Republicii Moldova sînt egali în faţa legii şi a autorităţilor  publice,  fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau  de origine socială.” Sunt sigur că dacă legea nu va fi votată pritențiile lui Marchel nu se vor opri aici, va învinovăți guvernarea de faptul că a încercat să voteze această lege.

Părerea mea este că fiecare trebuie să-și caute de treabă, preoții să slujească iar guvernanții să guverneze. Statul nu se implică în afacerile bisericii, iar biserica se ocupă prea mult cu politica și mai puțin cu sufletele oamenilor sărmani. Nu prea văd ca preoții să dea o cămașă din două saracilor.

ATENȚIE: Acest articol nu are ca scop discreditarea bisericii ci scoaterea la iveală a activităților personelor care o reprezintă. 

Anunțuri