În noaptea dintre 12 spre 13 iunei 1940  începe calvarul Românilor Basarabeni – Deportările în Siberia de Gheață. La ora 2:30  începutul chinului a bătut la ușile  miilor de oameni nevinovați. Peste 30 de mii de Români Basarabeni au fost duși de unde puțini s-au întors. De organizarea deportării s-a ocupat Biroul politic al CC al PC URSS. Listele cu deportați au fost făcute de NKVD pe bază de denunțuri, ținându-se cont de pregătirea și activitatea capului familiei, de averea sa și de faptul că a colaborat cu administrația Românească.  În gările de unde au fost transportaţi, cei arestaţi au fost separaţi de familii şi încărcaţi în eşaloane speciale.  Basarabenii au fost supuși unui chin inuman, erau încărcați în vagoane de vite și duși în Kazahstan. Călăii sovietici au “oferit” Basrabenilor 1315 vagoane.  Ulterior, ajunşi în lagăre, aceştia au fost supuşi unor represiuni dure, mulţi fiind condamnaţi la pedeapsa capitală pentru „activitate antisovietică”. Erau ridicați copii, bătrâni, femei, nu se ținea cont de nimic. Logica proastă a lor era următoarea,  dacă aveai un bou și un car erai antisovietic, dacă erai gospodar erai antisovietic, dacă nu erai bețiv, tâlhar, erai antisovietic etc. Un raport din octombrie 1941 arată că în GULAG, la acea dată, din RSS Moldovenească se aflau 22.648 de persoane:  în coloniile din RSS Kazahă 9954 persoane, RASS Komi 352 persoane, regiunile Omsk 6085 persoane, dispersate în 41 de raioane, Novosibirsk   5787 persoane şi Krasnoiarsk 470 persoane. Românii deportaţi din Bucovina au fost incluşi în statistică drept provenind din regiunile din vestul Ucrainei.  Cine va plăti pentru chinul și durerea acestor oameni?

Anunțuri