GHEORGHE MURUZIUC UN EROU AL NEAMULUI ROMÂNESC — Ianuarie 26, 2011

GHEORGHE MURUZIUC UN EROU AL NEAMULUI ROMÂNESC

28 iunie 1966 era o zi de marti. In acea zi, oraselul Alexandreni de langa Balti a devenit centrul unei informatii cu caracter strict secret pentru conducerea de partid si de stat a RSS Moldovenesti. Insa pe cat acestia au incercat sa o doseasca, pe atat noutatea a devenit mai populara, caci, cu o viteza de neinchipuit, oamenii o transmiteau prin soapte unii altora. Nu au tacut nici posturile de radio „vrajmase” din Europa.

Asadar, incepand cu ora 4.30, mai multe apeluri telefonice sau batai in usa i-au trezit pe unii demnitari de partid, de militie si de securitate din Alexandreni, Sangerei si Balti.

– Tovarase secretar. Iesiti afara si priviti. Pe cosul fabricii de zahar atarna un drapel care seamana cu cel al Romaniei.
– Un tricolor romanesc? La fabrica? Incredibil!
Buimatici, frecandu-si ochii de cateva ori, de parca visau, toti ca unul inlemneau la cele vazute: intr-adevar, pe cosul fabricii de zahar din localitate, la circa 40 de metri inaltime, flutura un ditamai tricolor, iar alaturi, pe o teava, statea un omulean. Informatia a fost transmisa de urgenta organelor competente de la Chisinau.
– Cine este cel de sus?
– Gheorghe Muruziuc. Lucreaza electrician la noi, la fabrica. Il cunoasteti…

Gheorghe Muruziuc s-a nascut la 19 noiembrie 1930 in oraselul Falesti, fiind cel mai mare din cei opt copii ai lui Pavel si Ana Muruziuc, si a avut soarta copiilor care s-au nascut cu putin inainte de razboi: a indurat mizeria razboiului, foametei, colectivizarii, deportarilor, precum si promisiunea constructiei comunismului. A urmat primele patru clase la scoala primara romaneasca din localitate (unde si-a pus bazele idealurilor sale), iar opt clase le-a absolvit la sovietici. Apoi soarta l-a manat in Rusia, la o scoala FZO (de meserii), un fel de lagar din care nu aveai dreptul sa pleci. A lucrat mai intai in Abhazia, unde a ajuns in 1952, dupa care – in regiunea Rostov, la o mina de carbune. In Abhazia s-a casatorit cu o tataroaica, Ana, iar in regiunea Rostov s-au nascut cei doi copii ai lor: Mihail in 1953 si Vadim in 1956. In 1962 revine in Moldova si se angajeaza la Fabrica de zahar din Alexandreni. In luna martie 1966, devine candidat in Partidul Comunist.

Realitatile vazute in Rusia, dar mai ales cele din Moldova l-au dezamagit. Numai nu comunism putea fi considerat ceea ce ii tot bagau in cap ideologii sovietici, iar politica nationala din RSS Moldoveneasca ramanea doar pe hartie – rusii au dat navala peste tot, au ocupat toate functiile importante, iar cultura nationala era neglijata prin eliminarea elementelor nationale.

In 1965 i-a trimis o telegrama lui Brejnev, scriindu-i despre dezordinea de la fabrica la care lucra. Mare i-a fost mirarea ca, la intoarcerea de la posta, a fost invitat direct la sedinta comitetului de partid al fabricii. Nu intelegea cum de s-a intamplat ca cele scrise lui Brejnev au ajuns mai repede la urechile sefilor decat la destinatar. La sedinta, mai-mari intreprinderii au recunoscut ca fabrica lucreaza prost, ceea ce nu insemna ca el trebuia sa-i scrie lui Brejnev. Cu toate astea, secretarul de partid l-a numit dusman al puterii sovietice. Din acel moment a inceput a fi persecutat la locul de munca.

Nu o data si-a revarsat emotiile si dezacordul, discutand cu colegii de serviciu si in cercurile prietenilor, inclusiv la sedintele publice de la fabrica. De exemplu, la o lectie publica, tinuta de un agronom de la fabrica, pe tema „formarii RSS Moldovenesti si ajutorului acordat de poporul rus la eliberarea moldovenilor”, Gheorghe Muruziuc l-a intrebat direct pe vorbitor de ce guvernul URSS impiedica Moldova sa se uneasca cu Romania.

Procurorul avea sa constate mai tarziu: „Incepand cu 1964, permanent a desfasurat agitatie si propaganda indreptata la atatarea vrajbei nationale dintre moldoveni si alte natiunii conlocuitoare a URSS. Muruziuc a sustinut ca in Moldova exista discriminare, exprimata prin limitarea si ignorarea bastinasilor, a drepturilor lor cetatenesti si de munca. El, de asemenea, a declarat ca politica nationala din Moldova nu exprima interesele poporului moldovenesc, cultura moldoveneasca (obiceiurile, limba, alfabetul) nu se dezvolta in masura dorita si nu are nimic in comun cu cea rusa, ucraineana sau cu alte culturi ale popoarelor URSS. In legatura cu aceasta, Muruziuc a desfasurat agitatie si propaganda pentru ca Moldova fie sa se constituie intr-un stat aparte, fie sa se uneasca cu Republica Socialista Romania. Doar in rezultatul unirii, problemele nationale ale Moldovei vor fi solutionate”.

Intrucat criticile aduse conducerii fabricii n-au dat niciun rezultat, Gheorghe Muruziuc a decis sa intreprinda actiuni concrete. Mai intai, la 12 iunie 1966, in ziua alegerilor in Sovietul Suprem al URSS, a incercat sa confectioneze si sa arboreze pe cosul fabricii un drapel tricolor romanesc, pentru a protesta astfel impotriva discriminarii moldovenilor, dar a fost impiedicat de sotie. Urmatoarea actiune a fost fixata pentru 28 iunie.

Citam din marturiile lui la interogatoriul din 29 iunie: „Intr-adevar, eu, la 28 iunie 1966, aproximativ la ora 4 dimineata, m-am urcat pe cosul de 45 de metri al fabricii si acolo am arborat drapelul Romaniei. M-am aflat acolo pana la ora 9. Drapelul l-am confectionat de unul singur. Stofa rosie am cumparat-o, duminica, 26 iunie, din magazinul din localitate. Am cumparat doi metri, la pretul de o rubla 07 copeici metrul. Stofa albastra am cumparat-o in aceeasi zi in magazinul din or. Alexandreni. Am cumparat un metru la pretul de o rub. 60 cop. Stofa galbena am luat-o de-acasa, dintr-o fosta fata de perna in care pastram ciorapii, fularele de iarna etc. Drapelul l-am cusut in seara de 27 iunie in debaraua mea. Nimeni nu m-a vazut. Pe teritoriul fabricii am intrat sarind gardul. Din sectia unde lucrez am luat cangile si m-am urcat pe cos. Toate acestea le-am intreprins constient si chibzuit. Prin aceasta am incercat sa arat ca Moldova este teritoriu al Romaniei si eu doresc ca Moldova sa se uneasca cu Romania. Am demonstrat intregii lumi si conducerii dorinta mea – ca [Moldova] trebuie sa se uneasca cu Romania. Anume pentru aceasta am ales ziua anexarii Basarabiei. Ideea de a arbora drapelul mi-a venit dupa ce am privit la televizor o emisiune despre anexarea Basarabiei la 28 iunie. Moldova trebuie sa se uneasca cu Romania, intrucat avem aceeasi limba, obiceiuri si, anterior, am fost impreuna”.

Constient ca vor incerca sa-l dea jos cu orice pret, Muruziuc s-a inarmat cu pietre, asa incat atunci cand au incercat sa urce dupa el, a dat drumul unei caramizi si „salvamontistul” s-a retras…

In aceeasi zi de 28 iunie i-a fost deschis un dosar penal, art. 71 Cod Penal al RSSM – atatarea vrajbei interetnice – si art. 218 – huliganism. A fost perchezitionat la domiciliu, unde nu s-a gasit nimic deosebit, cu exceptia unei scrisori adresate lui Brejnev, pe care il informa despre activitatea nesatisfacatoare a fabricii de zahar. La 3 iulie a fost arestat. La inceput, ancheta a fost efectuata de procuratura r-lui Lazovsk, iar mai tarziu a fost preluata de KGB.

La 30 iunie a fost convocata, de urgenta, adunarea generala a membrilor de partid de la fabrica. Si aici, Gh. Muruziuc si-a aparat pozitia – moldoveni sunt discriminati, iar Basarabia a fost anexata in 1940 de catre URSS. „Consider ca Basarabia, in anul 1940, fara nici un temei a fost rupta de la Romania si incorporata in URSS in calitate de RSS Moldoveneasca. Prin acest act violent, a fost despartit poporul moldovenesc, o parte a ramas in Romania, cealalta – in URSS. Mai devreme sau mai tarziu, RSS Moldoveneasca va iesi din componenta URSS si fie se va constitui in calitate de stat suveran, fie se va uni cu Romania. Sunt convins de aceasta”, a spus el. Ca rezultat, a fost exclus din partid.

Au urmat nenumarate interogari si confruntari la Securitate. Astfel, la interogatoriul din 13 iulie, Gh. Muruziuc explica: „Intr-adevar, eu de mai multe ori am afirmat ca problema cadrelor nationale existenta in Moldova adesea conduce la devierea politicii nationale, intrucat cadrele de conducere de alte nationalitati nu inteleg muncitorii locali. Aceasta are loc din cauza ca ei (sefii – n.n) nu cunosc limba, obiceiurile si alte (…). Intr-adevar sunt convins ca cultura moldoveneasca poate sa se dezvolte mult mai dinamic, daca Moldova s-ar uni cu Republica Socialista Romania, deoarece stramosii nostri au aceleasi cultura, limba si obiceiuri”.

Despre politica de cadre, Muruziuc explica: „Cand aceste persoane (Andrei Vesca, Vitor Burduniuc, Ion Manzatu s.a. – colegii lui de lucru – n.n.) s-au pronuntat deschis asupra faptului ca administratia nu tine cont de faptul ca la fabrica noastra exista cadre calificate care sunt folosite ca muncitori necalificati, dar, din motive necunoscute, invita muncitori din alte regiuni, ei au fost invinuiti de nationalism. Aproximativ in luna mai 1965 m-am intalnit la stadionul fabricii cu Vesca (Andrei). Nu tin minte exact despre ce vorbeam, stiu ca am vorbit si despre problema asemanarii limbii moldovenesti cu cea romana si ca alfabetul rusesc nu poate reda toate nuantele limbii moldovenesti. De exemplu, Vesca imi spunea ca numele meu Gheorghe, daca il scrii cu litere ruse, literele „e” si „o” suna despartite una de alta, prin aceasta deformandu-se numele meu, in timp ce (in romana) ele se pronunta impreuna”. (…) Dupa parerea mea, impartim fara temei cultura noastra in moldoveneasca si romana… Cultura moldoveneasca si cea romana formeaza un tot intreg. (…) Neregulile de la fabrica eu le-am pus pe seama conducerii fabricii, persoane care nu sunt bastinase, adica nu sunt moldoveni, sunt veniti, iar interesul lor se rezuma doar la un salariu mare si cat mai putin sa lucreze”.

La interogatoriul din 1 august, Gh. Muruziuc relata un fapt foarte interesant, care l-a marcat: „In luna martie, nu tin minte data, seara, intamplator m-am intalnit cu el (avocatul Vasile Scripcaru) in cafeneaua orasului Falesti. Ne-am asezat la o masa sa luam cina. Scripcaru avea un radiotranzistor pe care l-a deschis la Radio Bucuresti. Se transmitea muzica populara romaneasca. In aceasta vreme, s-a apropiat de noi chelnerita, nu-i cunosc numele, de aproximativ 38-40 de ani; inalta, smolitica si, adresandu-se lui Scripcaru, l-a intrebat daca e adevarat ca intre Romania si URSS s-a incheiat un tratat privind libera trecere pentru vizitarea neamurilor. Ea ne-a lamurit ca sotul ei are motocicleta si ei ar dori sa mearga la rudele lor din Romania”.

In cadrul anchetei, anchetatorul a pus la dubiu capacitatile mintale ale lui Muruziuc si a dispus efectuarea expertizei psihiatrice (efectuata intre 21 septembrie si 11 octombrie 1966). Concluzia expertizei a fost clara – invinuitul nu sufera de asemenea maladie. Sora lui Gheorghe Muruziuc, Elena, care locuieste la Ungheni, mi-a marturisit ca o doamna, membra a comisiei de expertiza, i-ar fi soptit chiar din start: „Stii, Gheorghe, comisia poate decide orice, insa te consider sanatos si nu voi admite sa fii declarat alienat”. Dupa eliberare, Gh. Muruziuc a cautat-o mult timp sa-i multumeasca, dar n-a gasit-o.

Ancheta a fost efectuata intr-un termen-record, timp de patru luni (pe parcursul investigarilor, Muruziuc a refuzat avocatul). La 29 octombrie i-a fost inmanat rechizitoriul. Peste doua saptamani, la 16 noiembrie 1966, Judecatoria Suprema a RSS Moldovenesti, dupa doua zile de sedinta speciala tinuta la Balti, l-a condamnat pe Gheorghe Muruziuc la doi ani privatiune de libertate, regim general. A fost internat in lagarul din Sverdlovsk (fostul Ivdellag, unul din locul detinerii moldovenilor arestati de NKVD dupa 28 iunie 1940) si a stat termenul integral.

Potrivit unei expertize, drapelul lui Gheorghe Muruziuc avea urmatoarele dimensiuni: doi metri si 57 centimetri lungime si 78 centimetri latime. A fost ars la 13 ianuarie 1967 de catre colaboratorii KGB.

Revenit la bastina, el a lucrat la Balti la o intreprindere de constructie. A fost reabilitat prin Hotararea Judecatoriei Supreme a RSSM din 11 martie 1991. In anii de renastere nationala s-a implicat activ in lupta basarabenilor pentru idealurile nationale, idealuri pentru care a facut doi ani de lagar. Cel putin, unul din visele lui Gh. Muruziuc s-a realizat – Republica Moldova este astazi stat independent.

Gheorghe Muruziuc a decedat la 25 septembrie 1998, fiind inmormantat in cimitirul din Falesti. Au mai ramas in viata fratele Victor si sora Elena. Copiii sai – Mihail si Vadim – isi castiga painea cum pot.

Autor: Mihai Tasca, dr. in drept, secretarul Comisiei prezidentiale pentru studierea si aprecierea regimului comunist totalitar din R. Moldova

Anunțuri
2 ani de la trecere în neființa a celui care a zis ,, Dacă visul unora a fost ori este să ajungă în Cosmos, eu viata întreagă am visat să trec Prutul” – GRIGORE VIERU — Ianuarie 17, 2011

2 ani de la trecere în neființa a celui care a zis ,, Dacă visul unora a fost ori este să ajungă în Cosmos, eu viata întreagă am visat să trec Prutul” – GRIGORE VIERU

SCRISOARE DIN BASARABIA

Cu vorba-mi stramba si pripita
Eu stiu ca te-am ranit spunand
Ca mi-ai luat si grai si pita
Si-ai navalit pe-al meu pamant.
In vremea putreda si goala
…Pe mine, frate, cum sa-ti spun,
Pe mine m-au mintit la scoala
Ca-mi esti dusman, nu frate bun.
Din Basarabia va scriu,
Dulci frati de dincolo de Prut.
Va scriu cum pot si prea tarziu,
Mi-e dor de voi si va sarut.
Credeam ca un noroc e plaga,
Un bine graiul cel slutit.
Citesc azi pe Arghezi, Blaga
Ce tare, Doamne,-am fost mintit!
Cu pocainta nesfarsita
Ma rog iubitului Isus
Sa-mi ierte vorba ratacita
Ce despre tine, frate,-am spus.
Din Basarabia va scriu,
Dulci frati de dincolo de Prut.

Va scriu cum pot si prea tarziu,
Mi-e dor de voi si va sarut.
Afland ca frate-mi esti, odata
Scapai o lacrima-n priviri
Ce-a fost pe loc si arestata
Si dusa-n ocna la Sibiri.
Acolo-n friguroasa zare,
Din drobul mut al lacrimei
Ocnasii scot si astazi sare
Si nu mai dau de fundul ei.
Din Basarabia va scriu,
Dulci frati de dincolo de Prut.
Va scriu cum pot si prea tarziu,
Mi-e dor de voi si va sarut.

In noaptea de 15 spre 16 ianuarie, ora 01:30 pe traseul R-3 Chișinău–Hîncești–Cimișlia–Basarabeasca, cade intr-un grav accident noul luceafăr al Basarabiei, Grigore Vieru. A  fost internat la Spitalul de Urgență din Chișinău, Grigore Vieru s-a aflat într-o stare critică cu politraumatism, traumatism cranio-cerebral închis, contuzie cerebrală, traumatism toracic închis, contuzia cordului și a plămânilor și contuzia organelor abdominale, având șanse minime de supraviețuire. La exact  2 zile după accident poetul se stinge din viață , lăsînd în urma lacrimi si durere. Lacrimi în ochi si durere în sufletul întregului popor Român. În Basarabia, poetul alături de popor, a trecut prin foamete, razboi, minciuna, spalare de creier in perioada sovietică. Necătînd la greutățile vremii poetul găsea timp să aline cu o poezie sufletele îndurerate a milioanelor de cetațeni îndepărtați de casă, familie, neam, limbă, viața. Cine nu a crescut alintat de mamă, cu poeziile poetului? Cine nu a avut la căpătîi vestita ,,Albinuța”? Cred ca nu se vor gasi personae care nau  citit măcar o strofă din lucrarile lui.  Iată ca de 2 ani poetul nu mai este printre noi, dar a lasat în urma o mare avere, care nu va fi uitată în veci.

E mai “PRICOLINA” cu Ghimpu Spiker, cel putin de aceasta parere sunt Comunistii — Ianuarie 13, 2011

E mai “PRICOLINA” cu Ghimpu Spiker, cel putin de aceasta parere sunt Comunistii

12 ianuarie 2011, sedinta Legislativului, microfonul 3, Eduarda Musuc – deputat Comunist.

Eduard Musuc: ”Fracțiunea noastră nu vede diferențe între o ședință de Parlament condusă de Ghimpu și una de Lupu, doar că, cu Ghimpu era mai ”prikolino”

Marian Lupu: „Sunt de acord cu dumneavoastra, se vede ca e nevoie sa-l imbratisez pe liderul dumneavoastra de partid pentru a detensiona situația”

Se pare ca comunistii sau plictisit, sau nu mai au ce vorbi la microfonul 3.

Mai jos va invit sa urmariti o serie de reportaje, unde s-a ciocnit Ghimpu  cu Musuc, inclusiv si reportajul de la sedinta Legislativului din 12 ianuarie 2011.


Culmea Tampeniei : NIT, (post de televiziune afiliat Comunistilor) haite de lupi din România sperie localnicii din Hâncești. Motivul: Lipsa sârmei ghimpate. —

Culmea Tampeniei : NIT, (post de televiziune afiliat Comunistilor) haite de lupi din România sperie localnicii din Hâncești. Motivul: Lipsa sârmei ghimpate.

Daca pana in prezent Comunistii gaseau diferite motive sa aduca invinuiri Aliantei de guvernare care erau cat de cat gandite, acuma deja e culmea tampeniei.  In campania electorala din 28 noiembrie 2010 Comunistii au adus invinuiri nemotivate Aie 1, precum ca au explodat damba de la Cotul Morii, sa scape orasul Galati de inundatii, acuma deja datorita faptului ca Aie 1 a scos rusinea de  pe Prut – SARMA GHIMPATA, conform reportajului fabricat la uzina Comunistilor de spalat creieri la batrini,reese ca ne ataca lupii din Romania, ambele reportaje au fost difuzate de postul de televiziune Comunist – NIT (Rusinea Basarabiei). In reportaj se vorbeste despre faptul ca dupa ce animalele au atacat două stani, si sunt suspectate de moartea unui om, localnicii se tem sa-si mai lase animalele în afara curtilor şi se straduiesc sa nu zaboveasca noaptea pe drumuri.
Lumea nu stie de unde au aparut haitele de lupi, insa presupun ca animalele au trecut Prutul dinspre Romania dupa ce a fost scoasa sarma ghimpata.

Vedeti mai jos reportajul integral:


Precizări la unele afirmaţii de presă ale Mitropolitului Vladimir privind Mitropolia Basarabiei — Ianuarie 12, 2011

Precizări la unele afirmaţii de presă ale Mitropolitului Vladimir privind Mitropolia Basarabiei

Mitropolia Basarabiei constată cu amărăciune că bucuria clerului şi a creştinilor noştri de Sărbătoarea Naşterii Domnului, a fost umbrită de unele declaraţii deplasate şi jignitoare ale Mitropolitului Vladimir îndreptate împotriva întâistătătorului Mitropoliei Basarabiei, Înaltpreasfinţitul Mitropolit şi Exarh Petru Păduraru, în emisiunea „Pietrele vorbesc”, din 09 ianuarie 2011, de la postul Jurnal TV.

 

În legătură cu aşa-numita „oprire” a Episcopului Petru, Mitropolia Basarabiei precizează punctual următoarele:

 

1.     În anul 1992, Preasfinţitul episcop Petru de Bălţi, a fost silit să părăsească Patriarhia Rusă,  după ce a fost umilit fără temei şi alungat în stradă de către arhiepiscopul Vladimir de atunci şi anturajul său politizat, amoral, românofob şi corupt, având conexiuni în fostele servicii secrete sovietice.

2.     Izgonirea Preasfinţitului episcop Petru din reşedinţa sa din Bălţi s-a făcut într-un mod violent, ca urmare a unor atacuri succesive din august-septembrie 1992, de către un comandou de preoţi agresivi în frunte cu arhiepiscopul Vladimir, comandou care a primit „întărituri” din partea poluţiei, a armatei naţionale, precum şi a trupelor căzăceşti din regiunea secesionistă Transnistria, fapt nu doar documentat minuţios, dar şi adus în timp util la cunoştinţa Patriarhiei Moscovei şi a Preafericitului Patriarh Alexei al II-lea.

3.     Preasfinţitul episcop Petru a cerut oficial şi repetat implicarea personală şi apărarea din partea Patriarhului Alexei al II-lea şi a Sinodului rus împotriva valului nesăbuit de prigoană dezlănţuit de arhiepiscopul Vladimir şi acoliţii săi din cler, din structurile statului şi din trupele paramilitare ale separatiştilor. Numai după ce Patriarhia Moscovei a lăsat fără nici un răspuns cererile oficiale ale Preasfinţitului episcop Petru, după ce a fost scos cu forţa din reşedinţa sa, după ce i-au fost distruse demonstrativ actele de identitate, fiind lăsat pe drumuri şi alungat în Patriarhia Română, Preasfinţitul Petru s-a văzut nevoit să ceară ajutorul şi protecţia Patriarhiei Române.

4.     Dată fiind „cooperarea” arhiepiscopului Vladimir cu trupele de poliţie, ale armatei şi ale forţelor separatiste în luarea cu asalt a reşedinţei episcopale din Bălţi, Preasfinţitul episcop Petru a sesizat, prin scrisori oficiale, autorităţile statului, în speţă pe Preşedintele Republicii Mircea Snegur, pe primul ministru Andrei Sangheli şi pe ministrul Culturii şi Cultelor Ion Ungureanu, scrisori care au rămas fără examinare şi fără răspuns. Acest fapt a confirmat ulterior complicitatea dintre autorităţile statului şi arhiepiscopul Vladimir în persecutarea nedreaptă a Preasfinţitului episcop Petru.

5.     Preasfinţitul episcop Petru a sesizat şi Patriarhia Română asupra persecuţiilor nedrepte la care era supus de către arhiepiscopul Vladimir şi anturajul său. Patriarhia Română l-a informat de fiecare dată pe Patriarhul Moscovei asupra situaţiei, cerându-i să se implice şi să-l determine pe arhiepiscopul Vladimir să înceteze atacurile violente şi prigoana împotriva Preasfinţitului Petru. Patriarhia Moscovei nu a dat curs demersurilor Române şi au încurajat persecutarea nedreaptă a Preasfinţitului episcop Petru de către arhiepiscopul Vladimir şi anturajul său politizat, violent şi corupt.

6.     Prin scrisoarea din 20  decembrie 1992, a Prea Fericitului  Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române adresată Patriarhului Alexei al II-lea, Patriarhia Română aducea la cunoştinţa Patriarhiei Ruse că vechea Mitropolia Basarabiei a fost reactivată la 14 septembrie 1992, fiind primită sub oblăduirea canonică a Bisericii mame – Biserica Ortodoxă Română, iar Preasfinţitul Episcop Petru de Bălţi a devenit membru al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române şi Locţiitor de Mitropolit al Mitropoliei Basarabiei (La 14 septembrie 1992 a avut loc Adunarea Eparhială de reactivare a Mitropoliei Basarabiei la care PS Petru de Bălţi a fost ales Locţiitor de Mitropolit).

7.     Patriarhia Moscovei  nu a avut niciodată vreun temei canonic real şi demn de luat în seamă pentru o aşa-numită „oprire” a Preasfinţitului episcop Petru de Bălţi. Totodată, Patriarhia Moscovei nu a adus niciodată la cunoştinţa Înaltpreasfinţitului Petru vreun document valabil, adoptat cu respectarea prescripţiilor canonice, privind aşa-numita „oprire”. Chiar dacă acum, la distanţă de aproape două decenii, un asemenea document ar putea fi alcătuit post-factum, el ar fi nul şi neavenit din punct al canoanelor ortodoxe şi al bunului-simţ.

8.     De asemenea,  „oprirea” nu este pomenită în corespondenţa din 06 octombrie 1992 şi 24 decembrie 1992 expediate de Patriarhul Alexei al II-lea Preafericitului Părinte Teoctist, Patriarhul  Bisericii Ortodoxe Române.

9.     După reactivarea canonică şi binecuvântarea sinodală a Mitropoliei istorice a Basarabiei,  Înaltpreasfinţitul Petru a cerut, în corespondenţa sa cu Patriarhul Alexei al II-lea, din anii 1992, 1993 şi 1994, în numele său propriu şi în numele clerului şi a credincioşilor de sub omoforul Mitropoliei Basarabiei să fie eliberaţi cu pace şi să nu mai fie consideraţi, împotriva voinţei lor, membri ai  Patriarhiei Moscovei.

10. După acceptarea de către Patriarhia Moscovei, în anul 1997, a dialogului cerut de Patriarhia Română încă din 1992, Înaltpreasfinţitul Mitropolit şi Exarh Petru a reînnoit cererile sale oficiale şi frăţeşti de a nu mai fi considerat, împotriva voinţei sale şi împotriva evidenţelor, membru al Sinodului rus. Astfel, prin scrisoarea sa din 10 septembrie 1997 Înaltpreasfinţitul Petru i-a cerut Patriarhului Alexei al II să i se „confirme eliberarea cu pace din Sfântul Sinod al Patriarhiei Ruse”.

11. Aceeaşi rugăminte a fost reiterată de către Înaltpreasfinţitul Petru în scrisoarea din 25 februarie 1999 adresată fostului Patriarh Alexei al II-lea, scrisoare în care a cerut ca „Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse să aprobe trecerea mea canonică şi oficială în Sinodul Bisericii Ortodoxe Române”. Ambele scrisori au rămas fără răspuns.

12.  Cu ocazia rundei de dialog dintre Patriarhia Română şi Patriarhia Moscovei din 15 ianuarie 1999, de la Chişinău, Înaltpreasfinţitul Petru, găsind deschidere şi înţelegere, a discutat personal, tête-à-tête, cu actualul Patriarh al Moscovei, Preafericitul Kirill, căruia i-a adus la cunoştinţă situaţia reală din 1992 şi responsabilitatea exclusivă a fostului arhiepiscop Vladimir pentru cele întâmplate, precum şi rolul său determinant în luarea deciziei de reactivare a Mitropoliei Basarabiei. În prezenţa Episcopului Petru şi a reprezentanilor Patriarhiei Române (IPS Daniel, Mitopolitul Moldovei şi Bucovinei şi a Mitropolitului Nestor al Olteniei), actualul Patriarh Chiril a recunoscut că Sinodul Rus a greşit în raport cu Episcopul Petru (Naş Sinod Sogreşil).

13.  În această situaţie, exprimăm modesta părere că ar fi binevenită, fie şi cu o foarte mare întârziere, cel puţin o reacţie de regret din partea Mitropolitului Vladimir pentru comportamentul abuziv, politizat, agresiv, violent, românofob şi plin de ură al său şi al anturajului său corupt, manifestat  la Sediul Episcopiei din Bălţi din vara şi toamna anului 1992 şi pentru tratamentul umilitor şi nedrept la care a fost supus vlădica Petru. Dacă o asemenea eventuală reacţie de regret va fi urmată şi de scuze frăţeşti, acestea vor fi acceptate cu bucurie şi iertare frăţească de către Înaltpreasfinţitul Petru.

14. Mitropolia Basarabiei consideră că Mitropolitul Vladimir va putea trece de la ură şi confruntare la înţelegere şi conlucrare cu Mitropolia Basarabiei şi cu întâistătătorul ei numai prin renunţarea la învinuiri gratuite, astfel încât pacea să se poată sălăşlui între fraţii ortodocşi ruşi şi români.

 

Biroul de presă al Mitropoliei Basarabiei

Moscova a decis: Vulpe ia locul Episcopului Dorimedont — Ianuarie 9, 2011

Moscova a decis: Vulpe ia locul Episcopului Dorimedont

În ajunul Crăciunului, Nicodim Vulpe, unul intre cei mai controversaţi clerici moldoveni, a devenit Episcop de Edineţ şi Briceni După patru ani de la decesul misterios al PS Dorimedont, Episcopia de Edineţ şi Briceni are un alt păstor. Nu e vorba de fratele regretatului, egumenul Hariton, pentru a cărui hirotonire în treapta de episcop au luptat mult timp creştinii din regiune. Incredibil, dar noul ierarh este Episcopul Nicodim (fostul preot Ioan Vulpe de la Orhei), împotriva căruia s-a expus deschis şi în repetate rânduri PS Dorimedont şi protopopii din raioanele pe care acesta acum le va conduce… Strategia Rusiei de a tergiversa la nesfârşit alegerea succesorului PS Dorimedont şi-a adus roadele – nordul a fost pregătit să accepte pe oricine. Ieri, când PS Nicodim a făcut cunoştinţă cu eparhia, nimeni nu s-a mai împotrivit…

Andrei Sangheli: „O alegere foarte corectă…”

Călugărit, în 2009, cu numele Nicodim, Ioan Vulpe a fost hirotonit ca episcop pe neaşteptate şi în grabă, la 26 decembrie 2010, când situaţia politică în RM era incertă. Astfel, tergiversând evenimentul din an în an, Moscova a condus clerul din nordul republicii până la plictis, când l-a şi învins. Toţi cei implicaţi se eschivează să vorbească despre acest eveniment, iar puţinii care au curajul să se expună solicită să le păstrăm anonimatul. Surse de la Moscova ne-au comunicat că avansarea ex-blagocinului de Orhei a avut loc graţie relaţiilor prieteneşti ale acestuia cu Patriarhul Kirill, care cândva i-a fost rector la Academia Teologică din Leningrad şi tot el l-a hirotonit ca preot. „Pe timpul lui Aleksi al II-lea, Vulpe a fost propus la episcopat de trei ori. Patriarhul s-a opus, datorită poziţiei ferme a regretatului PS Dorimedont şi a unor preoţi moldoveni. Acum, însă, PF Kirill, folosindu-se de dezordinea politică din RM, l-a făcut episcop fără să ia în seamă dorinţa poporului vostru. Doar niciun protopop de la Edineţ nu a semnat pentru aceasta. Miercuri, Patriarhul l-a anunţat pe Vulpe că-l va face episcop. Vineri, Sinodului moldovenesc i-au fost prezentate actele pentru semnare. Duminică a fost hirotonit. Se spune că şi ÎPS Vladimir se teme ca Vulpe să nu-i ia locul”, au menţionat aceleaşi surse. În timpul ceremoniei, PF Kirill s-a adresat lui Vulpe: „Eşti chemat la slujirea arhipăstorească a poporului tău, în Patria ta, într-o situaţie politică complicată…”, la care acesta a jurat credinţă „Sfintei Rusii, care nu există pe hartă, dar a cărei cetăţenie o purtăm în suflet cu mândrie”. Hirotonirea lui Vulpe s-a pregătit de mult. Amintim că, în 2008, preşedinţii şi blagocinii de Ocniţa, Edineţ, Donduşeni şi Briceni au primit scrisori de la faxul firmei ex-premierului Andrei Sangheli, „Limagrin Moldova”, prin care erau îndemnaţi să semneze pentru hirotonirea lui Vulpe ca episcop de Edineţ şi Briceni. Pe atunci, o parte din clericii de la nord avertizaseră că vor trece la Mitropolia Basarabiei, dacă Vulpe va fi trimis la Edineţ. Astăzi, întrebat de noi dacă consideră corectă hirotonirea acestuia ca episcop, Sangheli ne-a răspuns: „Foarte corectă”.

Pr. Vadim Cheibaş: „Opinia publică insista…”

La Mitropolie persistă tăcerea. Rugat să explice numirea lui Vulpe ca păstor într-o eparhie, unde clerul şi fostul episcop i s-au împotrivit, secretarul Mitropolitului, preotul Vadim Cheibaş, ne-a răspuns: „Chiar e o problemă, nu pot să răspund. Mitropolitul a decis, întrebaţi-l pe el. Ştiu că opinia publică – aşa o numesc eu – insista foarte mult asupra hirotonirii părintelui Nicodim în treapta de episcop”. Să fie Patriarhul întruchipat în această opinie publică sau altcineva, n-am putut să aflăm. Singurul dintre cei prezenţi la hirotonire care ne-a vorbit a fost Episcopul de Bălţi, PS Marchel. El susţine că PS Nicodim a fost hirotonit la iniţiativa Sinodului Bisericii Ortodoxe din Moldova (BOM), dar nu se ştie de ce anume pentru Edineţ. „Iniţial se preconizase hirotonirea sa pentru Ungheni, apoi pentru Orhei, ca până la urmă – nu ştim din care considerente – să fie ales Edineţul. Probabil, preoţii de acolo au fost mai insistenţi. Ştiu că PS Dorimedont a fost contra lui Vulpe, dar nu trebuie să fim categorici. Nimic întâmplător în această lume”, precizează PS Marchel. Mitropolitul Vladimir a fost de negăsit.

„Nu mă implic, nu figurez, nu discut”

De ce PS Dorimedont şi o parte a preoţimii din RM au insistat pe lângă PF Aleksii să nu-l hirotonească pe Vulpe? Precizăm că episcop nu poate fi un preot de mir, căsătorit, ci doar un călugăr. Or, într-o scrisoare a preoţilor către fostul Patriarh se arată că, în primul rând, Vulpe divorţase de nevastă-sa din proprie iniţiativă, avea trei copii, unul dintre care era minor. Astfel, el nu putea primi călugăria. În al doilea rând, „moralitatea şi cultura sa fiind mai jos de orice nivel, hirotonia sa ar aduce prejudicii ireparabile Bisericii şi ţării noastre”. Autorii se referă la bănuielile că Vulpe ar fi homosexual, mărturii ale unor presupuse victime şi martori despre aceasta fiind făcute anterior şi în presă. În al treilea rând, fiind administrator al Tipografiei din Orhei a BOM, Vulpe a smintit creştinii, editând cărţi apocrife (de exemplu, „Epistolele Domnului… trimise de Dumnezeu din cer”). Pe timpuri, la aceeaşi tipografie izbucnise un scandal de proporţii pentru ieşirea de sub tipar a primei reviste erotice din RM, „Fortuna”… Dar toate astea sunt „floricele”, ne asigură Vasile Roman, redactor-şef al ziarului „Plai Orheian”. „Fosta sa nevastă ştie multe, dar am înţeles că a cumpărat-o cu o sumă bună, ca să-şi ţină gura. Vulpe e unul din cei mai bogaţi, dar nu cel mai avut om din Orhei. Lui nu-i convine să plece la Edineţ, dar acesta e doar un pas pentru a-l păpa pe Mitropolit”, este de părere Roman. Fosta preoteasă lucrează în Italia, însă noi am avut norocul să o găsim la Orhei. Întrebată cum apreciază faptul că tatăl copiilor ei a devenit episcop, femeia ne-a răspuns: „Noi tare de mult suntem separaţi. Nu mă implic, nu figurez, nu discut, mă scuzaţi. Cu copiii se comportă bine, n-am pretenţii. Nu vreau ca numele meu să fie publicat”. La alte întrebări, ea a refuzat categoric să ne răspundă. L-am căutat şi pe Vasile, fiul PS Nicodim, dar telefonul său este deconectat.

PS Nicodim: „Am fost prieten cu PS Dorimedont”

PS Nicodim infirmă fără emoţii tot ce i se incriminează, inclusiv lucruri arhicunoscute. El nu e de acord că a devenit episcop datorită relaţiilor cu PF Kirill şi ne asigură că a fost trimis la Edineţ fără voia sa. Ierarhul promite că nu va face nicio schimbare la nord, dar că, totodată, va face toate schimbările… „Schimbări nu facem nimic. Către anul următor, totul va fi reactivat – şi Seminarul de fete, şi cel de băieţi…”. Episcopul a râs, fiind întrebat dacă se vrea mitropolit: „Eu, dacă ţinteam vreun fotoliu, o făceam la vremea cuvenită”. Culmea tupeului sunt afirmaţiile sale precum că se înţelegea minunat cu regretatul PS Dorimedont. „Noi cu PS Dorimedont am fost prieteni şi am avut o colaborare fructuoasă. Nu cred să fi fost el contra hirotoniei mele. Chiar şi oaspeţii veniţi din Ucraina la înmormântarea lui au fost primiţi şi hrăniţi de mine. În plus, partea decedată a rămas datoare şi noi n-am insistat la întoarcerea restanţelor”, ne-a spus Episcopul .

Pr. Damian: „Albaştri, negri, tărcaţi, nu ne interesează”

Reacţia preoţilor, inclusiv a celor din nord, variază între dezamăgire şi nepăsare. „E târziu, fraţilor, a plecat trenul – Vulpe e episcop”, ne-a reproşat preotul Vasile Ciobanu. „Aici n-a hotărât Mitropolia, ci Moscova iubită, mândră capitală. Sunt lucruri îngăduite de Dumnezeu pentru păcatele noastre. Noi ne-am apărat poziţia, dar nimeni nu ne-a auzit. Acum – să facă ce vor, să pună albaştri, negri, tărcaţi, nu ne interesează! Am vorbit cu fraţii că ne vom duce crucea până la capăt. Fie voia Domnului”, ne-a spus călugărul Damian, stareţul Mănăstirii „Naşterea Domnului” din s. Zăbriceni, Edineţ. El a remarcat că ÎPS Vladimir într-adevăr i-a întrebat pe cine-l vor ca episcop din trei candidaţi. „I-am amintit că l-am vrut pe egumenul Hariton, dar că el nu ţine cont de părerile noastre şi am lăsat să ni-l trimită pe oricine”. Directorul Seminarului „Sf. Elizabeta” din Edineţ, pr. Mihai Baraghin, ne-a răspuns surâzând: „Dacă e voia Domnului, nu ne punem în poară. Fiecare va răspunde pentru el”. Egumena Eufrosenia, stareţa mănăstirii din Călărăşeuca, unde se îndrepta PS Dorimedont în momentul în care a nimerit în accidentul care i-a provocat decesul, susţine: „A fost vorba că-l vom avea episcop pe părintele Hariton. El a trăit mulţi ani la mănăstire şi nu avea să simţim aşa de tare lipsa lui Vlădica. Dar au trecut patru ani şi n-a fost acceptat. Acum, îl primim pe cel care ni-l dă Biserica”.

Egumenul Hariton: „Nu vreau să spun nimic”

Solicitat de noi, egumenul Hariton a rostit cinci cuvinte: „Nu vreau să spun nimic”. Secretarul Episcopiei de nord, preotul Adrian Cotelea, s-a limitat la două: „No comment”. Tot la 26 decembrie, PF Kirill l-a numit pe PS Petru de Hâncu episcop de Ungheni şi Călăraşi. În 2011, Moscova se pregăteşte să-i hirotonească ca episcopi pe arhimandritul Ioan Moşneguţu şi, probabil, pe stareţul Mănăstirii Curhi, arhimandritul Siluan.

Sursa: timpul.md