Bucovină plai cu flori, noi suntem ai tăi feciori — Noiembrie 29, 2010
Oricare dintre voi — Noiembrie 27, 2010

Oricare dintre voi

Adesea imi pun intrebarea cine sunt si cine sunt radacinele mele. Sunt un biet Român Basarabean care a crescut intre spini si maracini, intre minciuna si minciuna, fara adevarata istorie, traditie, strabuni etc. Cei care de-a lungul timpului au dorit sa stearga istoria din mintea noastra , o fac si in prezent. Ce putem sa facem noi pentru a opri aceasta nedreptate? Dacă simţi nevoia de a reacţiona, vino alături de Frontul de Eliberare a Daciei (România – Dacia Casa Noastră). Timpul liniştii a trecut, s-a răbdat destul amarul în tăcere. Adevărul trebuie să-l ştie mai mulţi pentru a se trezi şi a reacţiona împotriva cancerului care ne sufocă ţara şi neamul. De aceea avem nevoie de oameni ca tine, să ducă cuvântul mai departe şi speranţa că vom putea respira liberi aerul din ţara asta. O trezire a conştiinţei naţionale este necesară ca ploaia pentru un pământ secătuit de arşiţa imperiilor care au poftit şi încă mai poftesc la ce-i al nostru. Ce nu au reuşit romanii, să ne distrugă, reuşeşte noul imperiu global care vine peste noi. Am dat aproape tot pământul, am dat resursele, am intrat sub jugul haraciului finanţei internaţionale şi am trimis sclavii de bunăvoie peste graniţe, nici măcar nu au mai trebuit să vină să-i ia. Mai mult, ne-am uitat fraţii în ghearele celor care au venit pe pământurile noastre, iar pe cei mai buni dintre noi i-am lăsat liniştiţi pe mâinile călăilor, după care i-am îngropat în uitare, omorându-i încă o dată. Şi ne uităm şi obiceiurile, sufletul neamului este atacat şi erodat pentru a ne rupe de el şi a deveni nişte venetici la noi în ţară. Dacă încă vrei să te ascunzi în spatele tăcerii, nu te deranja prea tare, o viaţă de rob nu e prea dramatică, nu îţi oferă emoţii tari, ba, din contră, o anumită linişte şi siguranţă. Siguranţa animalului domesticit oferită de ţarcul în care l-a băgat stăpânul, care are putere de viaţă şi de moarte asupra sa. Dacă, totuşi, ai avut vreodată visul de a fi liber în ţara lăsată nouă de înaintaşii noştri, dintre care mulţi au murit pentru ea, luptă pentru acel vis. Visele, speranţele sunt o armă puternică, de aceea ni le omoară pe toate, să nu mai sperăm în ziua de mâine, să nu mai credem că se merită să mai luptăm. Nu mai suntem atacaţi făţiş, ci parşiv, dinăuntru. Fiecare dintre noi, care cade pradă deznădejdii, este o posibilă sursă de infectare a aproapelui său, iar boala se întinde, ameninţând să ne omoare. Însă cancerul intră doar în organismul care nu mai reacţionează, de aceea orice acţiune de rezistenţă a unei celule, adică tu, cel care citeşti rândurile astea, este o victorie împotriva bolii care a cuprins România. Luptă pentru visul tău şi pentru ţara pentru care au luptat cei dinaintea ta! E Casa noastră, e Casa copiilor noştri, e inima noastră, suntem legaţi de ea prin spiritele moşilor noştri, care sunt una cu ea.

Alătură-te Frontului. Contactează-ne la adresele de mail: romania.dacia@yahoo.com, rdcnbarlad@yahoo.com, rdcncalarasi@yahoo.com, rdcnploiesti@yahoo.com şi intră în grupul de pe Facebook, Romania-Dacia Casa Noastra (Frontul de Eliberare a Daciei). Dă mai departe adresa blogului central al Frontului, casanoastra-romania-dacia.blogspot.com, împreună cu mesajul acesta.

Mitropolia Moldovei a lui Voronin —

Mitropolia Moldovei a lui Voronin

Daca pînă în prezent Episcopul Marchel aplăuda si zîmbea cînd Voronin hulea numele Domnului, numindu-l primul comunist. Acuma a venit rîndul Episcopului Anatol de Comrat și Cahul. Chiar dacă ÎPS Vladimir a interzis implicarea bisericii in politică, Episcopul Anatolie nu a ezitat să se foloseasca de moment si să ne aducă la cunoștință că Voronin a reconstruit mănăstiri si biserici (poate din acest motiv comunistii zic că dacă era Stefan Cel Mare avea să susțină comuniștii) poate Voronin se crede Stefan Cel Mare? Episcopul nu a uitat sa aducă la cunoștința că forțele democratice de azi susțin Mitropolia Basarabiei.

Mai jos vedeți înregistrarea video, unde Comunistul Voronin si Episcopul Anatol se plîng de trecut si de viitor.

Iacob Odobescu în 1967, pleda pentru unirea Basarabiei cu România — Noiembrie 26, 2010

Iacob Odobescu în 1967, pleda pentru unirea Basarabiei cu România

Este Uniunea Sovietică patria Basarabiei?”, întreba un pensionar din Olişcani autorităţile RSSM. Tot el îi adresează o scrisoare lui Nicolae Sulac, chemându-l să se alăture la lupta împotriva puterii sovietice.

Despre judecarea lui Iacob Odobescu şi internarea lui într-un gulag din Mordovia deţinuţii politici au aflat imediat. Ei şi-au exprimat nedumerirea, spunând că sovieticii nu au avut niciun temei să-l condamne, întrucât faptele lui nu cădeau sub incidenţa Codului Penal. Acţiunile lui Odobescu se înscriau în prevederile Constituţiei URSS şi RSSM – dreptul la libera exprimare.

Iacob Odobescu a fost un om neobişnuit. În biografia pe care a scris-o la KGB-ul moldovenesc, la momentul arestului în anul 1967, în grafie latină, mărturisea că printre cei care l-au educat a fost şi Teofil Ioncu, fruntaş de vază al Basarabiei, deputat în Sfatul Ţării, care, la 27 martie 1918, a votat unirea Basarabiei cu România. Având un asemenea unchi, „surcica” nu putea sări departe de trunchi.
Iacob Odobescu s-a născut la 28 octombrie 1900 în s. Olişcani, jud. Orhei, într-o familie de ţărani. Urmează mai întâi şcoala primară din sat, după care o şcoală agricolă în Odesa pe care o termină în 1917. Beneficiază de reformele economice realizate în Basarabia după 1918, aşa încât ajunge un ţăran înstărit, iar după 1935 este proprietarul unei minifabrici de stingere a varului la care lucrau şase-opt persoane. Între timp face trei ani armata „la români”, se căsătoreşte cu Melania Gaţcu, cu care are trei copii. Gospodăria lui era compusă din şase ha. pământ (inclusiv un ha. vie, o livadă mică), o casă cu trei odăi, una pereche cai, una vacă, un porc şi păsări.

 

Necazurile s-au abătut peste el după 1944. La 13 iulie 1948 este inclus în lista culacilor, iar la 6 iulie 1949 urma să fie deportat. Scapă ca prin minune, nefiind acasă, dar a fost deportată familia lui. Din acel moment, intră în ilegalitate şi împreună cu câţiva amici au opus rezistenţă armată în raza r-nului Rezina. La 22 august 1950 a fost arestat de NKVD în pădurea din Olişcani, iar la 23 ianuarie 1951 este condamnat de judecătoria Răspopeni (nu-şi recunoaşte vina) la 25 ani de lagăr.

După aproape zece ani de gulag, sovieticii se dumeresc că nu l-au judecat corect, aşa încât în 1961 îl eliberează. Întors acasă, Iacob Odobescu nu s-a lăsat intimidat de autorităţi. Contrariat de realităţile din URSS, continuă rezistenţa, de data aceasta cu peniţa.
Prima scrisoare, din 2 martie 1964, a fost reacţia la un articol apărut în ziarul „Moldova Socialistă”, dedicat aniversării a 40-a de la formarea RSS Moldoveneşti. Timp de trei ani, scrie peste 15 scrisori în adresa Consiliului de Miniştri al RSS Moldoveneşti, Uniunii Scriitorilor, Editurii „Cartea Moldovenească”, scriitorului Andrei Lupan, în care critică tendenţiozitatea cu care este tratată problema „luptei moldovenilor pentru instaurarea puterii sovietice”, învinuindu-i de perversiune şi că induc cititorii în eroare. El descrie viaţa grea a ţăranului moldovean colectivizat, susţine că în URSS nu a avut loc colectivizarea şi monopolizarea agriculturii, dă lecţii de istorie alcătuitorilor unei monografii privind istoria RSS Moldoveneşti, afirmă că în URSS există o clasă a celor bogaţi şi una a celor săraci, se pronunţă hotărât pentru unirea Basarabiei cu România. Îi adresează o scrisoare şi cunoscutului cântăreţ de muzică populară Nicolae Sulac, chemându-l să se alăture la lupta împotriva puterii sovietice. Era o poezie scrisă de Odobescu şi îl ruga pe Sulac să o cânte la radio pentru a trezi masele.

Nu a fost dificil de identificat de kaghebişti. Odobescu îşi semna scrisorile, indicând şi adresa la care aşteaptă răspuns (uneori indica post-restant, poşta Bender, precizând că nu este o adresă falsă). La 18 februarie 1965 este invitat la KGB şi este preîntâmpinat asupra consecinţelor unei asemenea activităţi. Promite că nu va mai scrie. La unul din interogatoriile de după arestare avea să recunoască că a trişat.

„Răbdarea” autorităţilor a plesnit atunci când Iacob Odobescu, în noaptea de 31 mai-1 iunie 1967, a scris circa 30 de foi volante pe care le-a difuzat în centrul Chişinăului (Parcul Central „A. Puşkin”, bd. Lenin, Cinematograful „Patria”, Uniunea Scriitorilor), în care lua în zeflemea politica naţională a URSS: „Kino. Moldova – moldovenilor, Rusia – ruşilor”. O asemenea lozincă a fost pusă şi în mânerul uşii de la KGB.
A fost arestat la 13 iulie 1967. Ancheta a durat două luni. I-a fost încriminat art. 67 – agitaţie şi propagandă antisovietică – şi art. 71 – aţâţarea vrajbei interetnice Cod Penal al RSS Moldoveneşti. Iacob Odobescu nu a negat nimic. Au contribuit la învinuire şi unii martori, care au adus la KGB lozincile, dar şi expertizele care au demonstrat că el este autorul scrisorilor şi al proclamaţiilor. Dârzenia cu care s-a purtat la ancheta prealabilă a pus pe jar securiştii, care nicidecum nu-şi credeau ochilor. Aceştia au pus la îndoială capacităţile lui mentale. Expertiza psihiatrică a constatat că el este în deplinătatea funcţiilor mentale.
Vom reda în continuare spicuiri din mărturiile lui Iacob Odobescu de la procesul de judecată din 20-21 septembrie 1967:

Iacob Odobescu: Solicit recuzarea avocatului meu, întrucât el nu împărtăşeşte viziunile mele şi mă voi apăra singur.
Instanţa: Cererea lui Odobescu este satisfăcută.

Instanţa: Vă sunt clare învinuirile aduse?
Iacob Odobescu: Învinuirile aduse mie îmi sunt clare. Recunosc că am scris toate scrisorile şi proclamaţiile care se află în dosar. Cele scrise în ele sunt adevăruri. Am urmărit trei obiective: 1) Unirea Basarabiei cu România; 2) Ameliorarea vieţii ţăranului moldovean; 3) Construcţia comunismului pe banii pe care îi ridică şefii.

Instanţa: Ce fel de educaţie aţi avut?
Iacob Odobescu: Am fost educat în spiritul românismului.
Instanţa: Ce nu vă place în politica sovietică?
Iacob Odobescu: Nu sunt de acord cu politica URSS în ceea ce priveşte Moldova. Consider că ea este o parte a României. Am scris o scrisoare la Editura „Cartea Moldovenească” în care mi-am expus opinia referitor la unirea Basarabiei cu România. Rusia pentru Basarabia este o „mamă de-a doilea”.
La ţară oamenii trăiesc primitiv. Ţăranii muncesc din zori până-n noapte şi ridică un salariu mizer.
Puterea sovietică critică guvernul ţarist pentru deportările din Siberia, pe când guvernul URSS trimite oamenii în Kazahstan, unde condiţiile de muncă sunt foarte grele. Nu pot să numesc un nume care ar fi plecat benevol în Kazahstan.
Comunismul trebuie construit de către toţi, nu doar de cei cu bătături la mâini.
În mai multe scrisori m-am referit la limba moldovenească. Consider că în Moldova au dreptul să locuiască şi persoane de alte naţionalităţi, însă în administraţie trebuie să se utilizeze limba moldovenească.
Românii şi moldovenii sunt o singură naţiune.
Înrobirea are aloc atunci când un stat îl acaparează pe altul. Moldova a fost anexată de Rusia. Uniunea Sovietică este o ţară colonizatoare.
Nu doresc să mă pronunţ asupra politicii URSS. Cunosc istoria şi ştiu care au fost domniile lui Ştefan cel Mare, de aceea consider că Basarabia trebuie alipită la România.
Dacă Moldova s-ar uni cu România aceasta ar fi benefic din toate punctele de vedere.

Procurorul: Când v-aţi format aceste viziuni?
Iacob Odobescu: De mic copil. RSS Moldovenească a fost creată artificial. Ştiam că voi fi tras la răspundere, dar am continuat să scriu.
Instanţa şi procurorul: Nu sunteţi indus în eroare?
Iacob Odobescu: Nu.
Instanţa: Precizaţi în ce locuri aţi difuzat lozincile?
Iacob Odobescu: Lozincile au fost difuzate în centrul Chişinăului. Speram că voi fi susţinut. Greşeala mea e că nu le-am difuzat la sate.
Ultimul cuvânt al lui Iacob Odobescu: Consider că toate acţiunile mele au fost corecte. Cunosc „tăria” legilor sovietice. Nu mă voi apăra. Am semnat toate scrisorile cu numele meu. Vă rog să nu fiu considerat cetăţean sovietic, întrucât nu am fost niciodată. Sunt cetăţean al României, jurământul faţă de care am depus. Nădăjduiesc ca cele semănate de mine să dea roade şi că Basarabia se va rupe de la „mama de-a doua”, Rusia, şi se va uni cu România.

Sentinţa a fost pronunţată la 21 septembrie 1967. Aşa cum era de aşteptat, Iacob Odobescu a simţit pe deplin legea sovietică, fiind condamnat la şapte ani de lagăr cu regim sever.
Potrivit lui Nicolae Dragoş, liderul Uniunii Democratice a Socialiştilor, despre care TIMPUL a scris în numerele din 15 şi 22 octombrie a.c., care la acea vreme se afla şi el într-un gulag din regiunea respectivă, Iacob Odobescu s-a stins din viaţă în gulag.
A fost reabilitat la 15 iulie 1991.

Mihai TAŞCĂ,
dr. în drept, secretarul Comisiei prezidenţiale pentru studierea şi aprecierea regimului comunist totalitar din R. Moldova

Sursa : http://www.timpul.md

 

Golgota Basarabiei —
Mihai Ghimpu despre unirea cu România — Noiembrie 25, 2010
Președintele Georgiei la Chisinau — Noiembrie 24, 2010

Președintele Georgiei la Chisinau

Astăzi Președintele Georgiei Mihail Saakașvili, a inteprins o vizita la Chișinău la invitația omologului său, Mihai Ghimpu.

Președintele georgian, Mihai Saakașvili a fost decorat cu cea mai înaltă distincție a R. Moldova – “Ordinul Republicii”. Evenimentul a avut loc în urmă cu puțin timp la reședința de stat din str. N. Iorga. Ordinul a fost oferit de președintele interimar al țării, Mihai Ghimpu.  ”În semn de profundă gratititune din partea R. Moldova, pentru colaborare și susținere a victimelor inundațiilor din vara acestui an, se conferă Ordinul Republicii președintelui Georgiei, Mihail Saakașvili”, se menționează în decretul prezidențial.

“Este o mare onoare să primesc acest ordin. Îl primesc din partea poporului georgian. Popoarele noastre sunt apropiate pentru că am trecut prin evenimente istorice împreună. Sunt sigur că viitorul Moldovei și Georgiei ține de dezvoltarea comună.

Ca niciodată, Moldova are o perspectivă de integrare în UE. Sunt sigur că foarte rapid va fi semnat și un acordul în ce privește regimul de vize, cel de liber schimb cu UE și alte acorduri. Nimeni nu are șanse mai mari decât R. Moldova de a accede în UE în această regiune. Noi vă susținem și avem interesul să fiți prosperi”, a declarat oaspetele străin, venit azi la Chișinău.

Întrebat cum comentează refuzul lui Vladimir Voronin de a se întâlni cu acesta, președintele georgian a menționat că vine în Moldova după mai multe întâlniri. “M-am văzut și cu Barroso și cu președintele SUA, Barack Obama, Băsescu, Sarkozy. Dacă Voronin nu vrea să se regăsească în această listă, nu e nicio problemă. E alegerea lui. Eu nu sunt la Chișinău pentru a susține un anumit politician. Eu sunt aici pentru a susține poporul din R. Moldova”, a conchis Saakașvili.

Vezi mai jos întreaga galerie Continuarea

Cea mai mare fortificaţie preistorică din Europa —

Cea mai mare fortificaţie preistorică din Europa


Arheologi din Marea Britanie, Germania şi SUA lucrează în această perioadă pe situl arheologic de la Corneşti, judeţul Timiş, unde se află cea mai mare fortăreaţă preistorică din Europa.

Cetatea de la Corneşti, veche de 3.500 de ani, este anul acesta investigată de arheologi şi specialişti britanici, germani şi americani, care dau o mână de ajutor şi finanţare celor români. Străinii sunt de-a dreptul şocaţi de măreţia vestigiilor descoperite sub terenurile agricole de la Corneşti.

„Este un sit colosal şi monumental”, spune dr. Sarah Sherwood, profesoară de geo-arheologie la Dickinson College, Carlisle, Pennsylvania şi la Universitatea din Tennesse.

Muzeul de Preistorie şi Istorie Timpurie din Berlin, Germania, a decis, pentru prima dată după 80 de ani, să finanţeze săpături arheologice, atunci când specialiştii instituţiei au aflat de vestigiile de la 25 de kilometri de Timişoara. În prezent, dr. Matthias Wemhoff, directorul muzeului, caută urmele tracilor nordici din cultura Cruceni – Belegiš, cot la cot cu arheologii români.

Patru inele concentrice

„La Corneşti s-a descoperit cea mai mare fortificaţie preistorică din Europa, care, pe baza probelor de carbon-14, este datată în mod cert în a doua jumătate a mileniului II î.e.n. (sfârşitul Epocii Bronzului). Fortificaţia aparţine culturii Cruceni – Belegiš, care a fost răspândită din N-E Croaţiei până în zona piemontană a Banatului, controlând valea Dunării şi până la nord de Mureş”, explică dr. Alexandru Szentmiklosi, şeful secţiei de Arheologie a Muzeului Banatului. Potrivit specialiştilor, cultura Cruceni- Belegiš a fost contemporană cu civilizaţia miceniană.

Fortificaţia de la Corneşti este o construcţie monumentală structurată în patru inele concentrice de dezvoltare. Prin analogie, explică arheologii, numai primul inel ar fi suficient cât să cuprindă fosta cetate a Timişoarei, iar ultimul, cel mai puţin vizibil, trece paralel cu şoseaua Timişoara – Arad.

Primul inel era un zid de apărare din lut bătut, de patru metri lăţime, care mai apoi a fost abandonat şi refăcut la câţiva metri distanţă. Fortificaţia în ansamblul ei se întindea pe 1.720 de hectare şi, probabil, a găzduit câteva mii de oameni în permanenţă, plus, în timp de răboi, alte numeroase mici comunităţi gravitau în jurul ei.

„Este una dintre cele mai spectaculoase cetăţi fortificate din Epoca Bronzului”, este de părere dr. Rudiger Krause, profesor la Goethe Universitat Frankfurt am Main.

Zone cult şi ritualuri

Comunitatea din fortăreaţa de la Corneşti era formată din strămoşii dacilor, care se ocupau cu agricultura şi creşterea animalelor. Locuiau în case semi-îngropate, făcute din gropi circulare, cu o structură din lemn şi acoperite cu paie.
Arheologii spun că, potrivit descoperirilor de la faţa locului, aveau zone de cult şi ritualuri de depuneri de obiecte (vase ceramice, obiecte de metal şi chiar alimente), iar populaţiile făceau schimburi comerciale între ele. În plus, arheologii sunt siguri că populaţia acestui sit a fost printre primele din Epoca Bronzului Târziu care au adoptat incineraţia ca ritual funerar.

Elite sociale şi militare

„Va fi un şantier pentru mai multe generaţii, la finalul căruia rămâne să se răspundă cine a construit fortificaţia, pentru ce se apărau acei oameni, care au fost comunităţile care au participat la măreaţa construcţie. Ce structură politică şi socială a putut ridica un asemena complex. Cercetarea aşezării constituie o provocare imensă şi sperărm să putem răspunde la toate aceste întrebări”, a mai adăugat Matthias Wemhoff,

Arheologii spun că, din ceea ce le-a „dezvăluit” până acum fortificaţia, cu siguranţă era condusă de elite sociale şi militare capabile să angreneze în muncă oamenii, atât pentru construcţia şi întreţinerea zidurilor de apărare, cât şi pentru producerea hranei necesare ori a mărfurilor pentru comerţ.

Georgeta Petrovici

http://www.evz.ro

FELICITARE PENTRU MIHAI GHIMPU CU OCAZIA IMPLINIRII A 59 DE ANI — Noiembrie 19, 2010

FELICITARE PENTRU MIHAI GHIMPU CU OCAZIA IMPLINIRII A 59 DE ANI

MULT STIMATE DOMNULE PREȘEDINTE INTERIMAR AL R.M.


E
ste greu si anevoios drumul schimbarii pe care la-ți început, noi cei plecați din Basarabia la studii in România va susținem si vom fi alaturi la bine și la greu și vă suntem recunoscători că ați avut răbdare cu noi si cu poporul nostru, ne-ați oferit posibilitatea sa simțim că suntem oameni liberi si cu verticalitate. Suntem ferm convinși ca impreuna cu dumneavoastra vom duce schimbarea pâna la capăt, si într-un final vom face și noi parte din marea familie europeana.  Cu ocazia aniversării unui frumos jubileu – 59 de ani de viaţă – de intense şi aprige bătălii politice pentru adevăr şi dreptate, permiteți-mi sa va oferim cele mai sincere urări de bine, sanatate, bucurie , curaj si multa rabdare.

Cu deosebită dragoste si respect,

Biroul permanent al  Clubului Liberal din România -Constanța

Provocatorii – Replica maestrului Dodon — Noiembrie 12, 2010

Provocatorii – Replica maestrului Dodon


Voi incepe articolul meu cu prima fraza din articolul “Provocatorii” al maestrului Dodon (communist in lege) si anumeDe un an şi jumătate, Moldova este pe mâna provocatorilor” . Interesanta este psihologia comunistilor, si aici cetatenii nostri trebuie sa observe comparatia facuta de maestrul Dodon , democratie – provocatori. Un an si jumatate de democratie pentru comunisti este o mare tragedie, un an si jumatate comunistii nu au putut controla direct SIS-ul, MAI-ul, etc. In acest timp catastrofal pentru comunisti s-au oprit bunul mers a ingradirii Republicii Moldova cu sirma, asa cum au facuto cu padurea Voronista de la Tiganca. O perioada de democratie mica , dar plina de succes, dupa ce actula guvernare au inbunatatit relatiile cu UE, comunistii au inceput sa  simta cum pierd controlul asupra cetatenilor Republicii Moldova. Si desigur ca maestrul in comunism Dodon face tot posibilul sa arate bine in fata tovarasului dictator Voronin, poate se indura tatuca sa-i dea postul de presedinte rosu, ca tatuca e batrin deja are o avere mica, si deja trebuie sa plece la pensie undeva pe malul unui ocean sa pescuiasca in pace la batrinete. Probabil in sinul partidului rosu sa pus conditia care murdareste mai tare alianta, acela va ocupa postul tatucai. Citesc articolul maestrului de pe blogul lui personal si ma uimesc unele lucruri, defapt este  un articol reusit, maestrul scoate masca de pe fata comunistilor, doar ca crede domnia sa ca toti sunt cu ochelari comunisti pe care ii imparteau in campaniile electorale precedente batrinilor si nimeni nu intelege adevaratul sens al articolului „Provocatorii”. Maestrul in articolul sau zice da fapt liberalii-democratii autohtoni nu sunt nici liberali nici democrati, (citez din articolul de pe blogul maestrului) „Etichetele lor de partid sunt nişte denumiri conspirative, nişte măşti teatrale pe feţe de mercenari. Iar provocările lor sunt bine calculate, cinic executate şi mai întotdeauna soldate cu un puternic impact” si mai jos se incepe sirul de invinuiri aduse actualei guvernari. Cel mai interesant lucru ca in toate este vinovat Mihai Ghimpu , de ce se tem atit de mult de Mihai Ghimpu comunistii? eu am doar un raspuns la aceasta intrebare Mihai Ghimpu este unica persoana care cere condamnarea comunistilor nu doar in campania electorala, comunistii si maestrul inclusiv au inteles ca Mihai Ghimpu va duce pina la capat ce s-a pus  in plan si anume schimbarea pina la capat, dar aceasta schimbare nu este convenabila comunistilor. Sirul se incepe cu ziua de 7 aprilie, actuala guvernare este invinuita de catre maestrul Dodon ca au organizat provocarile in ziua de 7 aprilie ce s-au sondat cu devastarea cladirilor de stat, dar maestrul Dodon nu specifica aici unele lucruri si anume, pe 7 aprilie actuala guvernare nu avea posibilitatea de a aduce provocatori din penetenciare, nu actuala guvernare cu citeva zile inainte au dus tot din cladirile de stat si au lasat safeurile deschise, usile deschise etc. nemaivorbind de cosmarul de dupa 7 aprilie. Continuarea